Chișinăul ce a tot trecut din mână în mână, răscroit de mai multe ori, ba chiar strămutat de pe o colină pe alta, nu mai oferă parcă icoana fidelă a cetății unde au stat străbunii.
În „Intersecții chișinăuene” timpul Chișinăului este refăcut continuu. Având la îndemână pretextul (de altfel, imposibil de livresc!) repovestirii unei cărți de epocă, autorul a riscat lipirea unor șiruri de timp ce păreau să nu se întâlnească vreodată. Astfel cititul înapoi și scrisul înainte se făcură un tot întreg și se va da de-a dura după datină.
Coșmar în Balcani
Un sas transilvănean în cel de-al Doilea Război Mondial
