Mircea coloră marginea de sus a foii cu un creion albastru.
— Ci-i asta? îl întreb.
— Ceru’.
— Da’ di ci-i albastru?
— Albastru-i frumos.
Apoi coloră marginea de jos a foii cu verde.
— Da’ asta ci-i?
— Iarba.
— Da’ di ci-i verde?
— Di ci, di ci – de-aia!
Iată de ce, în lume, cerul e albastru, iar iarba verde.
