Mihai Iovănel este mult mai generos decât Nicolae Manolescu.
După cei trei basarabeni din Istoria critică a literaturii române, de Nicolae Manolescu (Grigore Vieru, Vitalie Ciobanu și Leo Butnaru), Mihai Iovănel pomenește în Istoria literaturii române contemporane (1990-2020), apărută recent la Editura Polirom, pe:
- Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă (prin filiera Ion Simuț),
- Lilia Bicec-Zanardelli, inclusă în lista literaturii scrise de emigranți,
- Ion Buzu și Anatol Grosu, care completează lista „noului ruralism”,
- Mihai Cimpoi și Leonida Lari, care sunt apărătorii vechiului Eminescu în contextul dosarului Eminescu, publicat de Dilema,
- Iulian Fruntașu, care este citat cu poemul Țara mea.
În Istoria lui Mihai Iovănel au articole dedicate Eugen Cioclea, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Vasile Ernu, Nicoleta Esinencu, Tatiana Țîbuleac și frații Vakulovski, Mihail și Alexandru.
În cele 90 de volume de ficțiune reprezentative pentru perioada 1990-2020 intră romanele:
Pizdeț, de Alexandru Vakulovski (Editura Aula, 2002)
Țesut viu. 10 X 10, de Emilian Galaicu-Păun (Editura Cartier, 2011)
Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac (Editura Cartier, 2018).
În cele 90 de volume de poezie reprezentative pentru perioada 1990-2020 intră volumele:
Alte dimensiuni, de Eugen Cioclea (Editura Hyperion, 1991)
Cel bătut îl duce pe cel nebătut, de Emilian Galaicu-Păun (Editura Dacia, 1994)
Nemuritor în păpușoi, de Mihail Vakulovski (Editura Arc, 1997).
Aceștia sunt scriitorii basarabeni care își pot pune panglica de onoare: „Sunt în Istoria lui Iovănel”.