Despre decretul lui Ghimpu. Noi am mers tot timpul duși de curmei de istorie. Ca în „Povestea cu cocoșul roșu” a lui Vasilache.
Niciodată nu e timpul oportun pentru adevăr. Adevărul deranjează. Indiferent de an, de zi. Adevărul este incomod. Prin definiție. Adevărul este nordic. În fața capriciilor naturii poți rezista doar prin adevăr. Nu le poți minți. Ești taxat.
Minciuna e molcomă. Este balcanică, este persană, este mediteraneană. Natura este atât de blândă încât o poți minți fără a fi pedepsit. Popoarele sudice sunt comode și hedoniste. Vom scălda adevăruri prin noianul de minciuni. Ca și bucătăria sudică. Bucata de carne este ascunsă prin sosuri, mirodenii.
De fapt, eram pornit pe lecturile de vară, recomandate de profesorii noștri iubiți. Vroiam să-i rog să nu ucidă cititorul.
Renunț.
„Rasstreleati!!!” Era cuvântul de la care porneam. Ca și deciziile „Troikăi” nkvdiste.
O rugăminte, totuși, tehnică, dacă-mi permiteți: cărțile au obiceiul să se epuizeze. Nu poți trimite un copil în librării după o carte editată în 1997. Atât.
Mai multe rezultate...
vitalie sprinceana
mai hranim inca oaia gandirii unice si ne e frica ca o tema/probleme ne-ar putea dezbina (de parca o varietate a opiniilor, inslusiv sau mai ales asupra lucrurilor fundamentale nu ar fi lucrul esential intr-o societate democratica). faptul ca o tema ar imparti lumea in tabere este povestit cu asa o oroare de catre tot felul de insi ce-si zic analisti sau politicieni incat construim apocalipse imaginarea la gandul ca Ghita ar putea crede altfel decat Petrica. ar fi mult de vorbit despre performativitatea unor discursuri cu privire la dezbinare, si masura in care acestea prezic dezbinarea sau chiar o si produc, dar asta e o problema secundara in acest caz. ce e important si intrigant in economia “linistii natiunii” e abundenta de argumente ce pot fi invocate pentru a nu trezi ratiunea din somnul de moarte: mingea la fileu X-lor (litania lui Botan), relatiile cu vecinii, cu OZN-urile si alti demoni.
bun ca ar fi de gandit si la faptul ca manifestarile cu privire la 28 iunie nu au mobilizat decat curtea imparatilor lipsite fiind de vreun sprijin popular..
Gheorghe Erizanu
@vitalie sprinceana: După mine, cea mai agresivă și iresponsabilă dezbinare a societății au produs-o komuniștii după 2007. Atunci când primar al capitalei a devenit Dorin Chirtoacă și alegerile locale au fost câștigate de opoziție, komuniștii au considerat că nu mai e nevoie să-și ascundă fața adevărată. Sudarea unei societăți prin minciună poate dura exact cât rezistă două foi încleiate cu saliva unei dromadere. Adevărul poate dezbina. Nu neg. Dar prefer să fiu în tabăra dezbinată a Adevărului decât în tabăra unită a Minciunii. Nu știu de ce timpul adevărului niciodată nu e potrivit. Iar minciuna e oricând potrivită. Pentru binele și viitorul familiei, societății. De când Adevărul e un rău și minciuna e un bine? Stau crăcănat-crăcănat.
Mircea
Chestiunea adevarului si falsului este una complexa. Putem zice simpu, e adevarat ori e fals, e alb ori negru, e bun ori rau. Dar mai sunt si nuante intermediare. Acelas lucru poate fi un adevar dintr-n punct de vedere si mai departe de adevar din alt punct. Sau poate adevarul e ceva spre care tindem si putem fi mai mult ori mai putin aproape de el? Sunt adeptul theoriei relativitatii in acest sens. De a nu confunda cu ambivalenta.
Cand eram scolar credeam in unele dogme care servea sistemul, era deci un adevar pentru mine, care mai tarziu a devenit o minciuna. Adevarul despre 28 iunie este, pentru mine, ca am fost ocupati, dar pentru un “transnistrean” e invers. Si e mai groaznic cand te gandesti ca intr-un razboi “adevarul” e a celui care invinge.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Ai perfectă dreptate cu „adevărul învingătorului”. Probabil, a căzut prost pentru Rusia Decretul lui Ghimpu (am în vedere punctul cu retragerea armatei). După victorii diplomatice rusești în lanț din ultimii ani, iunie curent a mai știrbit din luciul victoriilor externe ale Kremlinului: 1) a descoperit că nu are niciun batalion complet ca să poată fi trimis în Kârgâzstan, din care motive a declarat că nu se implică militar în zonă; 2) 11 spioni ruși sunt arestați; 3) ministrul Lavrov ajunge în Israel și la aeroport nu este întâmpinat de oficialități, iar ambasada Rusiei din Israel este nevoită să închirieze taxiuri. Și încă și această Republică Moldova cu pretențiile ei. Au mai fost și negocierile cu SUA vizavi de arme. Dar, „adevărul Moldovei” încă nu e adevărul „învingătorului”. Învinsul a șoptit niște adevăruri ani de zile. Până a fi spuse cu voce tare.
Mircea
Sa speram Gheorghe, ca tendinta de apropiere de adevar in problema Moldovei, de aceasta data, sa aiba loc intr-o conjunctura favorabila noua. Este o criza care nu stim unde va duce, poate aparea o instabilitate etc, etc.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Fii calm, nu ne este favorabilă. Medicul Onișcenko deja lucrează. Bănuiesc doar cât de bucuroși sunt exportatorii de vin moldovenesc. Și pe Decretul Ghimpu, și pe Onișcenko. Unicele arme rusești care funcționează deocamdată ca ceasurile elvețiene sunt Onișcenko și Gazprom-ul.
Mircea
Ma intreb de ce ar trebui sa asteptam favori din partea pietei rusesti, caci aceasta e mai degraba o capcana. Povestea cascavalului. Occidentalii scumpesc gazul in fiecare an. Piata e una pentru toti, in mod normal. Vrem libertate, trebue sa ne strangem centurile si sa muncim. Dar sa mai avem si clarviziune si circumstante favorabile. Ar fi aceasta oare prea mult pentru noi?
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Încep să cred tot mai mult că moldovenii prind la minte pe la 61 de ani, când nu mai ai nevoie de ea. În rest, suntem un popor minunat. Eu fac parte din el. Să n-apară interpretări echivoce.
vitalie sprinceana
impartasesc cu privire la ziua de 28 iunie 1940 si alte date contradictorii din patrimonul istoric al Moldovei, un sentiment conciliator. chiar m-am bucurat sa-l vad pe Ghimpu cu flori si la 9 mai, si la 13 iunie, si la 22 iunie si ma gandeam ca celebrarea zilei de 28 iunie ar veni ca un fel de completare a efortului conciliator facut de clovnul Ghimpu, fata de care altfel, aveam mari rezerve. mi se pare un gest firesc, natural si logic sa incercam (intai politicienii, ca asa-i moda la noi, revolutia vine de sus) sa construim un spatiu comun al memoriei colective, unul inclusiv si integrator (asa incat sa se gaseasca loc si pentru 28 iunie, si pentru 13 iunie, si pentru 9 mai, si pentru luna aprilie a progromurilor de la Chisinau etc)si mai ales, conciliant: sa alegem si-si, in loc de ori-ori.
mare a fost mirarea sa-i auzim pe pragmatici cum chestia cu decretul supara pe Y, da mingea lui Z, victimizeaza pe G si tot asa…monstrii dezbinarii unitatii de partid, imaginii tarii si nesupararii ursilor au fost treziti rapid si pusi pe munca…
tristete dubla: sperantele ca schimbarea va produce mutatii discursive si va stimula dialogul social s-au cam consumat, si, poate mai trist, deprindem sa vorbim iar in soapta, la bucataria sau sub masa…spatiul public, odinioara sub stapanirea ideologiei acum e unul controlat de estetica: nu e frumos sa zici idei urate
Catalin
Domnule Erizanu,
am asteptat cu sufletul la gura acest… articulus semnat de domnia ta. De-acum pot sa plec in vacanta sa-mi fac lecturile. Spre toamna , voi gasi limba noastra cea romana mai bogata. Parca as paria pe asta. Apropo! Ai citit desigur, Pupaza din tei? Mare pozna facu megiesul acela de mosneag de -i dadu drumul sa zboare!!! Stia, domnule, ca pasarea era captiva ! Si acuma, i-auzi matale cum s-a apucat sa… cante ! Cioc, cioc in toate scorburile cele pline de putregaiuri! Asa ca, doamne da bine la toata lumea.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: E frumoasă pilda cu pupăza.
Știu că istoria nu se face cu „ce-ar fi fost dacă”. Dar glontele cela, totuși, trebuia tras de un ofițer român la 26, 27 sau 28 iunie 1940. Pentru onoare. Decretul lui Ghimpu este acel glonte.
Vlad
E mare pacat ca la 26-28 iunie 1940 nu a fost tras glontele de vreun ofiter roman. Este insa posibil ca in Decretul lui Ghimpu sa traga un glonte Curtea Constiutionala. Este chiar foarte posibil.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Era o metaforă. Să vedem dacă mai avem ceva de văzut.