A fost o pagină de defăimare a lui Andrei Lupan. În Sovetskaia Moldavia. De la sfârșitul anilor 40 din secolul trecut. Soldatul Ion Druța, care era într-o unitate sovietică de lângă Tiraspol, a trimis o scrisoare de susținere a lui Andrei Lupan. Acea scrisoare a fost citită de Iosif Balțan și Andrei Lupan. Lupan, membru al Partidului Comunist Român și ilegalist, primit abia în 1956 în rândurile komuniștilor sovietici, a considerat că e mai bine pentru viitorul tânărului soldat ca acea scrisoare să se piardă.
Acel „ă” la coadă, la Druță, a apărut, de asemenea, la sfatul lui Lupan: „E mai bărbătesc. Și sună mai frumos”.
Apoi a fost debutul lui Ion Druță cu Problema vieții. Susținerea acordată tânărului scriitor de Andrei Lupan.
„Nimerit între ciocan și nicovală, între comisarii roșii și basarabenii invidioși, un tânăr țăran cu șapte clase, încolțit din toate părțile, ajung la concluzia că nu e de mine toată burzuluiala asta. Mai scriu o carte, un fel de adio, (…) după care îmi iau catrafusele și dus am fost. În luna mai, într-o lună de zile scriu Frunze de dor și eram gata de drum.”
Lui Lupan nu i-a plăcut Frunze de dor: „Ce v-a plăcut acolo? Cum se regulează mâțele noaptea în salcâm?”
Apoi a fost Povara bunătății noastre. Cu Lupan membru al colegiului de redacție al revistei Drujba narodov și cuvântul lui era hotărâtor în publicare romanului: „Nu e vorba de plăcut sau neplăcut. Mă gândesc însă ce-o să fie cu băietul ista mai departe, că nu are nici patruzeci de ani. Ce se mai poate scrie după o asemenea lucrare?”
A mai fost Păsările tinereții noastre, unde Pavel Rusu, eroul central, avea un protagonist real. Lupan l-a rugat pe Druță să scrie ceva despre Precup, prietenul și tovarășul său de ilegalitate.
Constantin Stere intră în viața lui Druță tot prin Lupan. Feciorul lui Stere a predat la școala de agronomie.
„Cine poate azi ști prin câte focuri a trecut Andrei Lupan… Adevăratul bine se face în taină. O știu numai doi – cel care a făcut binele, și cel căruia i s-a făcut acest bine.”
Așa spun cărțile.
LUPANIADA: ÎNĂLȚAREA ȘI PRĂBUȘIREA UNEI EPOCI de Ion Druță (Editura Cadran, 2012)
(Pentru Cartea zilei, Publika TV)
Mai multe rezultate...
catalin
George,
Vreau, tin neaparat, sa fiu foarte sincer.Am citit demult, demult pe Ion Druta. Era prin deceniul 7 al secolului foarte neonorabil care a trecut peste mine , ca si peste voi. Lectura venise dupa ce ma impresionase, la vremea de atunci, o piesa de teatru a unui siberian… “sovietic”. Se cheama Vampilov. (Alexandru?)Si despre care aflasem ca s-a sinucis prin inec in lacul Baikal(Si asta m-a impresionat,fiind foarte tanar . Tu imi vei putea confirma daca spun adevaruri sau … zvonuri.)Asadar, pe acest fond a avut loc prima mea lectura din Ion Druta.Si… m-a impresionat.A tresarit in mine “basarabeanul” pe care l-a faurit tatal meu in mine de mic. Fusese notar in acea parte de tara , atunci romaneasca, doar pentru vreo 8-9 luni.Si era banatean. Dar facuse pentru Basarabia o adevarata pasiune pe care nu si-a putut-o nicidecum potoli, toata viata.Povestile lui de pe acolo erau insotite mai totdeauna de lacrimi,ceea ce uimea pe un copil de nici 5 ani.Si-a adus multi prieteni ai tineretii sale prin partile noastre. Toti (mici?) intelectuali ai satelor romanesti.Probabil, de …pretutindeni.Ei bine, citisem o “piesa de teatru” ( de fapt o dramatizare facuta de un prieten si coleg de-al meu) semnata de Ion Druta. Am tinut enorm sa o pot promova pe scena teatrului din urbea mea. N-a fost sa fie.Si iti poti da si singur seama, din ce cauze. Mi s-au adus acuze nenumarate . La fel si amicului meu Romulus Guga(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace)Acuza care ma indignase cel mai tare era ca nu e roman si nu simte romaneste.Au trecut niste ani.Oponentul furioaselor mele idignari, nu m-a scutit nici pana in ziua de azi de “lectiile lui de patriotism”.Ascultasem la Europa Libera lacrima lui Ion Druta scrisa la Roma. Si vechea dragoste a mea de prunc mic ratacit in lumea asta, a renascut din propria ei cenusa. Apoi… apoi s-a stins din nou flacaruia lumanarii aceleia. Sa ma simt vinovat? Sa nu ma simt?Sa iau in brate destinul adus pe lume de batranii greci si dintr-o lenta si sublima gestatie cumulativa nord dunareana? Si sa tac plinind asfel voia destinului implacabil? Sa nu mai cred in Steaua romanilor mei/nostri tanjind spre Calea Lactee pe branci si pe genunchi insangerati? De ce-a facut gresala oare Alecsandri sa scoata la lumina “Steaua Dunarii”? De ce-a ademenit pe langa EA un Luceafar, un comedian,un hatru al pupezelor din tei, un zugrav măiestru al padurencelor si padurenilor mureseni?
Poti? Poti sa-mi dai un raspuns? Un raspuns acolo, dar un raspuns…
Gheorghe Erizanu
@catalin: Prin anii 90 mass media franceză vorbea despre „basarabenitate”. Ion Druță, care a citit comentariul dvs, vă trimite la lectura „Ingerului supraviețuirii”, apărută la București în acest an. Nu sunt sigur că este prin librării.
Andrei Țurcanu va apărea vineri cu un eseu în „Timpul”. Îl voi republica atunci. Pe blog.
vladimir b.
La ce editură se va edita Ion Druţă, în România? Cartea de care făcui vorbire…
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: A fost editată într-un tiraj mic la Editura Academiei.
vladimir b.
Editura asta, Gh., este quasi-invizibilă!
Dar cînd şi tirajul este mic – atunci şansa cărţii de a fi remarcată devine nulă)
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: Știu.
Catalin
George, multumesc. Foarte mult.
Sper ca randurile mele nu au lezat pe nimeni, inclusiv pe maestrul Ion Druta.Tu stii bine ca sunt …ardelean de Banat (aflat la o azvarlitura de bat de Şiria lui Ioan Slavici)si-s “mai greu de minte”.Dar vreau nu numai sa citesc,ci si sa inteleg.Si asa trec des, mirare de des, pe langa “Moara cu noroc”.Si sa fiu cat mai aproape de adevar.Daca se poate.Candva, in perioada de gestatie finala a minunatei monografii despre Slavici, lasata posteritatii de Dimitrie Vatamaniuc, am reusit sa intorc lumea cu fundul in sus in mintea mea si sa o repun la loc,cu ajutorul lui, in tot mozaicul ei inextricabil. Abia atunci am realizat ce multe am invatat de la OMUL acela din Şiria.
Cartea recomandata -“Ingerul supravietuirii”- o voi gasi. Imposibil sa nu o gasesc.
Toate voirile mele de bine sa te-ajunga intacte.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Merci mult. Oamenii care-și pun întrebări nu deranjează. Dacă nu găsiți volumul, poate, va apărea într-o altă ediție la o editură mai vizibilă.
xeniagogu
Ce pacat ca se publica atit de putin si atat de putine exemplare …Astfel ca eu , impatimita si indragostita de scrisul lui …nu le gasesc aproape deloc…
Gheorghe Erizanu
@xeniagogu: În librării, în tiraje de 500 de exemplare, sunt „Frunze de dor”, „Clopotnița”, „Biserica Albă” și „Povara bunătății noastre”. Doar dorință să fie. Cărți vor fi. Vorbesc doar de Druță apărut la Cartier. Iar în curând va apărea un studiu despre Druță a exegetului clujean Constantin Cubleșan.