- Omul trebuie să fie om – prin alegere; el trebuie să-şi considere viaţa o valoare – prin alegere; trebuie să înveţe să o susţină – prin alegere; trebuie să descopere valorile de care are nevoie şi să-şi practice virtuţile – prin alegere. Un cod de valori acceptat prin alegere este un cod de moralitate.
- Fericirea reprezintă starea de succes a vieţii, suferinţa este un agent al morţii. Fericirea este acea stare de conştiinţă care provine din realizarea valorilor proprii.
- Dacă ar fi să vorbesc genul vostru de limbaj, aş zice că singura poruncă morală a omului este: să gândeşti. Dar o „poruncă morală” constituie o contradicţie în termeni. Moralul este ales, nu impus; cel înţeles, nu cel căruia i se dă ascultare. Moralul este raţional, iar raţiunea nu acceptă porunci.
- Singurul scop moral al omului este propria sa fericire, însă doar virtutea sa poate s-o realizeze. Virtutea nu este o ţintă în sine.
- Aşa după cum îmi sprijin viaţa nu prin prădăciune, nici prin pomeni, ci prin propriul meu efort, tot aşa nu caut să-mi derivez fericirea din vătămarea sau favorizarea altora, ci o dobândesc prin propria mea realizare.
- Simbolul tuturor relaţiilor dintre astfel de oameni, simbolul moral al respectului pentru fiinţele umane, este negustorul. Noi, cei care trăim prin valori, nu prin jaf, suntem negustori, atât în materie, cât şi în spirit. Un negustor este un om care câştigă ceea ce primeşte şi nu dă sau ia ceea ce este necuvenit. Un negustor nu cere să fie plătit pentru eşecurile sale şi nici nu cere să fie iubit pentru defectele lui.
- Vă puneţi întrebarea ce obligaţie morală am faţă de semenii mei? Niciuna – cu excepţia obligaţiei pe care o am faţă de mine însumi, faţă de obiectele materiale şi faţă de întreaga existenţă: raţionalitatea.
- Eu nu intru în discuţii cu vecinii care socotesc că îmi pot interzice să gândesc. Nu plasez aprobarea mea morală asupra dorinţei unui ucigaş de a mă ucide. Atunci când un om încearcă să se comporte cu mine prin forţă, îi răspund – prin forţă.
- De ce e oare moral să serveşti fericire celorlalţi, dar nu şi ţie însuţi? Dacă desfătarea este o valoare, din ce motiv este ea morală atunci când e trăită de alţii, dar imorală atunci când e trăită de către tine?
- Unii dintre voi nu vor şti niciodată cine este John Galt.