Scrisoarea semnată de ministrul Focșa a venit după epuizarea interdicției Filat vizavi de cartea „Sexul povestit celor mici”, apărută la editura Prut Internațional în 2003.
Parcă era o temă epuizată. Pentru Filat. Pentru editură. Pentru librari. Pentru sex. Pentru cei mici. Pentru părinți. Pentru procurori.
„Sexul…” a mai rămas deschis pentru Ministerul Culturii. Aveți mai jos un fragment al salvării națiunii de „sexul” burghezo-moșieresc. Care mi-a adus aminte de preotul de la Blaj.
Preotul de la Blaj avea un nume. Al.Grama. Și, de asemenea, avea grijă de moralitatea junimii românești. Ca și ministrul nostru. Voi da mai jos citatul. Dar nu înainte de a ruga Ministerul Culturii și vigilenții neprihăniți să nu interzică cartea din care voi da citatul. Ea este în librăriile Cartier. Se numește „Eminescu. Negocierea unei imagini” de Iulian Costache. A apărut în 2008 la Cartea Românească. Iar Iulian Costache a fost zilele acestea invitatul Conferințelor Bibliotecii Naționale din Chișinău și invitatul Universității din Bălți.
Așadar, preotul din Blaj, cu mai bine de un secol în urmă scria: „Ce ar zice oare Eschil și Aristophane, când ar vedea, cum se adapă la noi tinerimea din „Călinul” lui Eminescu, a cărui cuprins este cât se poate de scandalos și necurat, descrierile cât se poate de pornografice și iritătoare pentru beata tinerime? De probă pentru publicul care nu scie ce cetesce tinerimea noastră inocentă din Eminescu, aducem aici numai câteva idei din poema aceasta afurisită a lui. Chiar la început spune Eminescu tinerimii, cum Cîlin în dricul nopții se sue pre un deal la un castel, rupe gratiile de la fereastra unei chilii din acel castel și intră în lăuntru. În lăuntru la lumina lunei vede o fată durmind după un părete de „țesătură de păingin”. Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune, cum fetei îi ie desprinsă haina, cât „i-s-arată trupul, alb în goliciunea-i, curăția ei de fată”, și cum fetei „de a vârstei ei căldură fragii sânului i se coc”. Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii, cum Călin rupe pânza, și apoi vede „a frumuseții haruri goale”. Simțul de pudoare nu ne lasă a mai continua și a mai spune și scenele următoare”.
Mai multe rezultate...
vitalie sprinceana
partea cea mai suspecta a acestor statistici ale Ministerului Culturii e ca ele provin dintr-o publicatie obscura a unei dioceze ortodoxe crestine din Franta…adica, talmacit, ca sa evalueze “obiectiv” o pretentie a Bisericii ortodoxe Ministerul Culturii citeaza un document suspect si nefondat ce provine tot din sanul Bisericii Ortodoxe…iar asta descalifica total si scrisoarea si argumentul…
Zenu
Cu siguranţă că ministrul culturii realizează (iar dacă nu o face e culpa “Buletinului inteparohial…” de unde suge, în mod neaşteptat, înţelepciune) că acei copii care spune că-s de “altă dată” suntem chiar noi. Şi (tot cu siguranţă) ne-a lipsit un şurubel în educaţia sovietică, care ne face să ne fâstâcim în faţa unor lucruri elementare. Well… să sperăm că copiii de “astă dată” vor fi mai isteţi ca noi. Cu suficientă cultură ca să înţeleagă că informaţia, nu poate fi niciodată pricina relelor.
catalin codru
foarte simpatic mi se pare procentajul,cit de frumos creste in functie de gravitatea pacatului.traditii crestin+ortodoxe unde domnule,la noi!boli sexuale,poate venerice,sexuala poate fi secretara ministrului focsa,evul mediu in desfasurare,pazea!
Igor
@ Vitalie Spranceana – Ai dreptate, insa ma tem ca problema e in alta parte. Daca Ministrul Culturii, dnul Boris Focsa, aminteste cazul Danemarcei si il adopta paradigmatic, inseamna ca in curind vor fi facute publice niste statistici ale Ministerului Sanatatii (sau cum se cheama acesta in MD?) din care va rezulta acelasi lucru. Altfel spus, problema nu e sexualitatea literara in sine, ci faptul ca prin ea guvernantii nostri isi scuza neputinta din alte domenii si ministere. Altfel spus, literatura erotica legitimeza si face onorabila o neputinta, ca sa nu zic impotenta, din structurile Guvernului. Cine se scuza, se acuza.
Igor
Sau, si mai exact, am o presimtire ca in curind Ministerul Sanatatii va face publica o statistica ce va contine ratele violurilor, blolilor sexuale, cazurilor de graviditate, divorturilor si avorturilor din Republica Moldova, iar de vina nu va fi altcineva decit Editura Prut International si celelalte edituri, la fel de destrabalate, care publica “Sexul povestit celor mici” si alte povestiri cu si despre sex.
vitalie
Toate-s vechi şi nouă toate.
Peste alte o sută de ani, oamenii ce vor mai fi pe aici vor scrie şi ei despre o altă năzdrăvenie a administraţiei şi vor aduce ca citat ceea ce au spus “ai noştri” zilele trecute despre cartea cu sexul povestit.
Al.Grama s-ar putea scrie şi A.Grama…
Victor
Ministerul Culturii sa ia informatia dintr-un buletin ortodox?
Au cazut de pe luna sau ce?
Nemaivorbind ca datele aduse sunt o minciuna, studiile stiintifice riguroase si documentate vorbesc numai despre folosul educatiei sexuale. In SUA programul educational de stat, in folosul retinerii de la sex pina la casatorie, a suferit un esec total.
1 miliard de dolari in vint. Au cea mai mare rata de graviditate in lumea civilizata.
Iar Olanda, cu un sistem de educatie sexuala pus la punct, are cel mai mic procent de graviditati intre minori.
Mircea
Unicul repros care l-as putea face in privinta cartii cu pricina este ca ea se adreseaza copiilor de la vre-o 5 la vre-o 15 ani. Numai ca copiilor de 5 ani li se cuvine o anumita instruire si celor mai mari o alta. Copii necesita o educatie (sexuala) de diferite niveluri. Exemplu: unui copil de 5 ani nu-i este util sa cunoasca cum se foloseste un prezervativ si chiar ar putea sa-i fie daunator. Adica cartea ar fi putut avea mai multe capitole in dependenta de varsta, ori mai multe volume. Dar cei de la “cultura” si religiosii interpreteaza cartea prin prisma fantasmelor lor. Societatea civila ar putea avea un rol important in avansare pe marginea problemei. Papa de la Roma si-a schimbat doar discursul în privinta folosirii prezervativului si profilaxia la SIDA. Pacat ca ministerul culturii nu e de partea societatii ci a religiei. Cred ca este o preferinta politica.