Septembrie are 30 de zile. Sâmbătă și duminică mai puteți procura Povara bunătății noastre de Ion Druță la preț promoțional. 136 lei. În Librăria din Centru. Luni, 1 octombrie, la 9 dimineața, în toate librăriile Cartier Povara va fi 170 de lei.
Scriitorul lunii septembrie în librăriile Cartier a fost Ion Druță.
Scriitorul lunii octombrie va fi Aureliu Busuioc.
Prezentarea ediției a fost într-un post mai vechi:
„Este ediția a VII-a. A romanului Povara bunătății noastre.
„Din tot ce mi-a fost dat să scriu, acest roman a fost cartea cea mai persecutată, cea mai prigonită, cea mai nedreptățită. De la apariția primelor capitole, cum au luat-o din urmă, cei mari și tari n-au mai lăsat-o să răsufle ani și ani de zile. (…) Tocmai pentru asta, textul romanului deseori diferă de la ediție la ediție, de la editură la editură, de la țară la țară”, recunoaște Ion Druță în prefață.
Romanul, cartea întâi Balade din câmpie a apărut în 1963, Povara bunătății noastre (cartea întâi și a doua) a apărut în română în 1970, după ce au apărut două ediții în traducere rusă la Moscova.
Ediția Cartier diferă de celelalte. Am reparat o greșeală mecanică care tot s-a plimbat de la o ediție la alta. Unchiul lui Mircea și-a recăpătat numele adevărat: Grigore Moraru. Altfel, cei doi frați aveau același nume: Nicolai.
Unificările pe care le-am făcut: câine, mâine ș.a. nu le-am forțat. În vorbirea directă am lăsat „mîne”. Iar textul autorului s-a adus la ortografia de azi. Ion Druță a preferat „cîne-cînește”. Și am lăsat așa. Am revenit la formula din 1970, redactor al cărții a fost Igor Crețu, la scrierea numelor: Haralampie și Nicolai. Haralmpie este și în Povestea cu cocoșul roșu a lui Vasilache. În aceeași transcriere. Ediția Eugen Lungu & Valentin Guțu din 1989 le dă: Haralambie, Nicolae. În satele basarabene nu prea se vorbea buchie în buchie cu DEX-ul. Tatăl meu e scris în actele românești din 1938: Niculai. Nu văd sensul violării numelor.
În ediția din 1970, cu chirilice, „mâinile” sunt scrise cu i scurt. În pofida ortografiei de atunci. Pe parcursul următoarelor ediții acest i scurt a fost uitat și a apărut „mânile”. În ediția a VII-a s-a revenit la „mâinile” lui Onache Cărăbuș.
Dar „o unificare forțată care nu ar deranja criticul care vede numai litere, și nu esența, cred că nu ar fi binevenită”, ne-a spus Ion Druță.
Nici noi, nici autorul n-am reușit să-l readucem în roman pe moș Bulgăre. Cel din ediția 1970.”