Această carte are un mare dezavantaj. Autorul este viu.
Dar handicapul cel mai mare e că și personajele sunt vii.
De ce a apărut la Cartier? Deoarece Ion Țurcanu a zis că nu o voi publica.
Se citește ca un roman de acțiune. Este o radiografie subiectivă a ultimului aproape jumătate de veac în Basarabia și România.
Ion Țurcanu ne vede urât. Dar cine a zis că suntem frumoși și harnici?
Tirajul este mai mic decât persoanele vizate.
Mai multe rezultate...
Nic Arsa
Ion Țurcanu are dreptate. Adică, (chiar) și dumnealui are dreptate.
Domnia sa îmi amintește de snova cu Nastatin Hodja, pe care cred ca am mai folosit-o o dată pe acest blog.
In esență, Nastratin Hodja, fiind judecător de pace în faimosul Damasc al culmii măreției sale, judeca un caz implicând doi vecini (cu doua două neveste), toți prezenți în sala de judecată. Primul bărbat își expune punctul său de vedere. Judecătorul îi dă dreptate. Apoi al doilea bărbat își expune viziunea sa asupra evenimentelor. Judecătorul îi dă și acestuia dreptate.
In sfârșit, una din neveste, neținând cont de convențiile curții, sare ca arsă în picioare și se adresează direct judecătorului, “Cum se poate, domnia voastră, ca sa le dați ambilor dreptate?”
“Și tu ai dreptate, femeie,” a fost răspunsul lui Nastratin Hodja.
Și Ion Țurcanu are dreptate. Partea dumnealui a dreptății.
vladimir b.
Text tipic de PR-ist, şi cartea se va vinde bine!
Deşi nu mai ştiu cîtă lume ceteşte carte cu iz istoric în ziua de azi.
Poate cineva mai atins în acele rînduri să cumpere parte din tiraj – ca să nu mai apuce alţii)))
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: Deocamdată, cei vizați nu știu că sunt vizați.