„ – Șanti o sâ vedeți șâ voi, declară CC pe ideologie (n.m., D.G.Tkaci), când druțâ șela s-a întoarși napoi la dânsu în sat șâ s-a sui pe trahtor șâ a fași câte două-trei norme pe zâ, a râdi ți el sângur di avantiura șeea câ îmbla odată prin Chișnău cu gândul sâ sâ facâ și el scriitori…”
Era 1954. După alegerea lui Ion Druță în „Cârmuirea” Uniunii Scriitorilor din Moldova. Druța a obținut mai multe voturi decât Petrea Darienco, transnistreanul.
„Văzând cum stau lucrurile, îmi iau concediu cu gândul de a scrie o ultimă carte și cum o termin, îi părăsesc pentru totdeauna.”
Într-o lună de zile a fost scrisă Frunze de dor. A fost prezentată la revista Nistru (Octombrie), condusă pe atunci de basarabeanul George Meniuc. Manuscrisul a așteptat doi ani până a fost publicat.
În 2013, la Editura Cartier, în colecția Cartier popular, a apărut ediția a XII-a a romanului Frunze de dor.
Niciun alt roman basarabean n-a apucat ediția a XII-a într-o viață de scriitor.
Mai multe rezultate...
vladimir b.
Minunat document, fotografia cu Druță scriind!
Cine este autorul? E o imagine apocrifă?
Gheorghe Erizanu
@Vladimir b.: E din Opere, volumul I, 2008. E din arhiva scriitorului. Nu e scris autorul fotografiei. legenda fotografiei: „Lucrând la Frunze de dor”.
vladimir b.
Ciudat, k pe vremea aceea aveau fotografii deja orgoliu!