Dintre cele zece femei, puțin poete, mari iubovnice, alese de Al.Cistelecan, de departe, românca electrică este o basarabeancă. Olga Cantacuzino. Poetă. Cucoană.
„Toată lumea, afară de Olga însăși, zice că s-a născut în 1896, la Pistruienii din Orhei; de murit a murit sigur la București, în 1975.”
- Valery voia să-i facă „analiza personalității”, „din punct de vedere matematic”.
- Apoi a fost și Cloudel, care „s-a atașat sufletește foarte mult”.
- În 1937, în Pistruienii din Orhei, vin după Olga Cloudel la braț cu Octavian Goga.
- Cu altă ocazie, tot după Olga, în Pistruieni, ajunge Andre Maurois.
- La Paris, Olga Cantacuzino e prietenă cu Gide. Și cu altă lume bună: Mauriac, Roger Martin du Gard.
- Olga se duce cu poezii la Curentul, iar Cezar Petrescu, care nu prea era încântat de poezie, îi fixează o întâlnire peste o jumătate de oră la Hotelul Excelsior. A fost o întâlnire care a durat zece nopți.
- Minulescu o numește „fericita-nvingătoare”.
- Atât a vrut să-i povestească Olga Cantacuziono lui Boris Buzilă.
- După cum recunoaște și Al.Cistelican, cel mai informat autor despre Olga Cantacuzino este Iurie Colesnic.
- Al.Cistelican face trimiteri, ajustări ironice, scrise cu mare bunăvoință ardelenească la Mihai Cimpoi, Aliona Gratii, Alexandru Burlacu.
„Eh, de-ar fi poezia Olgăi cum era Olga! De și-ar fi scris ea temperamentul, de-ar fi trecut pe hârtie măcar ceva din graficul spasmatic al ciclotimiilor ori din senzualitatea ei igniforă și narcotică!”, constată cu regret marile critic. Care a rămas doar cu poezia Olgăi. Mare păcat. Poezia adevărată a Olgăi era chiar ea. Olga. Pe care Al.Cistelican n-a apucat-o.
Ah, Olga! Olga! Ce-ai făcut cu ce-ai avut!
La Cistelican e altfel, e regretul criticului de poezie: „Ah, Olga! Olga! Ce-ai făcut și ce puteai face!!”
