Zebrele din Chișinău au fost desenate deoarece a fost un buget. Parcă erau 4 milioane în 2014. Banii trebuiau cheltuiți. Și am desenat zebre într-o fericire. Pe unde ne-a apucat căldarea cu vopsea.
Pe bulevarde cu cinci benzi. Fără semafor. Fără iluminare. Fără atenționare.
La colț de drum. Ca să lăsăm fundul mașinii la cheremul altor mașini.
După tufișuri.
La fiecare o sută de metri. Noi doar iubim pietonii. Șoferii sunt dușmanii noștri de moarte. Sunt mâna Kremlinului.
În fața caselor de stat. Birocrații nu trebuie să se streseze când merg pe jos. Să fie cu trecerea la poartă.
Zebrele Chișinăului sunt ca o luptă de clasă. Pietonii proletari  luptă cu șoferii burghezi.
Când numărăm morții pe zebrele Chișinăului, atunci arătăm criminalii – șoferii.
Uităm: adevărații criminali sunt cei care au desenat zebrele. Cum le-a venit. Fără logică. Fără elaborarea standardelor elementare.
Iar pietonii și șoferii sunt victime. Criminalii se ascund în birouri. Nu sunt pietoni. Ei se deplasează cu mașinile. Dar nu sunt nici șoferi. Ei au șoferi la scară.