„Da! Viața în Republica Moldova este mai bună.”
A venit primăvara!
Au apărut urzicile și primele fire de leurdă!
Scăpați de starea pesimistă care V-a capturat gândurile și sufletul.
Aveți un organism capturat! Tot organismul Dvs este capturat. Creierul neted, inima obosită, rinichii lăsați sau rinichiul cum o fi (dacă sunteți din Mingir), ficatul umflat de alcool (doar n-o să fie de la Coca-Cola, nu din cauza că nu e posibil, dar e mai scumpă ca votca), stomacul spart, arterele cu trombe, sexul legat sau cusut, urechile astupate, gura strâmbă, degetele reumatice, unghiile negre. Toate monopolurile organismului Dvs sunt capturate. Tot PIBul organismului Dvs este capturat. Sufletul Dvs este capturat. Îngerul Dvs este capturat. Și corupt. Și fără aripi.
Nu se poate de trăit așa.
Din această cauză medicul calculează fericit greșit numărul cristalinelor pentru bătrâna mamă. Vei fi nevoit pesimist să cumperi alte cristaline. Calculate corect. Intervenție chirurgicală optimistă nouă. Reabilitare optimistă nouă. Medicamente pesimiste vechi la prețuri optimiste noi.
Din această cauză PIBul anual pesimist e de șase miliarde de dolari. Un miliard pe an poate fi sifonat optimist în offshoruri. În fiecare an.
Din această cauză depanatorul auto poate fericit să uite să-ți prindă clema acumulatorului la locul pesimist.
Din această cauză exportăm pesimist de două miliarde. Mai ales ai noștri. Optimiștii. Și importăm optimist de patru miliarde. Tot ai noștri. Optimiștii. Iar deficitul o să-l plătiți voi. Pesimiștii.
Din această cauză cei care nu produc optimist nimic, dar decid pentru cei care mai produc pesimist ceva, sunt cei mai importanți. Sunt supremii. Și preafericiții.
Din această cauză fericitele credite bancare s-au înjumătățit într-un an.
Din această cauză pisica vecinului doarme optimistă în coșul de vară al câinelui tău. Care doarme pesimist în cușca lui de iarnă.
Moldoveni, Vă ordon: fiți fericiți!
A ieșit optimist urzica.
Mai multe rezultate...
Dumitru
Exact ca în gluma ceea cu optimistul și pesimistul care vedeau diferit crucele din cimitir, adică optimistul numai plusuri, iar pesimistul numai cruci :).
Cu mare părere de rău ceea ce ați scris, este realitatea noastră, în care ne chinuim zi de zi :(.
Gheorghe Erizanu
@Dumitru: E un chin fericit.
Mihai
Ma bucur cand vad ca au mai ramas intelectuali (cei drept,putini la numar),care nu s-au vandut pentru 30 de arginti si ale caror pareri le urmaresc cu atentie.
Pe la inceputul anilor ’90 scriitorii (intelectualii in genere) erau in fruntea miscarii de eliberare nationala,astazi,cu parere de rau,in mare parte nu mai au demnitate,nu mai sunt un exemplu de urmat pentru alti cetateni…
Gheorghe Erizanu
@Mihai: Intelectualii s-au birocratizat, stau la coadă după premii, medalii, aniversări. E simplu. Mișcarea națională s-a dus peste hotare. Am rămas doi oameni și o cucută. Unul scrie și altul citește. Ambii vom bea, până la urmă, din cucută. Ca să fie un The End.
Liudmila
… ”Nu se poate de trăit așa”
Demult îmi zic asta.
– Dar cum „se poate” degrabă nu va fi. Probabil , doar urzicile și vor fi fericite …
Gheorghe Erizanu
@Ludmila: Soare să fie. Sunt mai triști ca noi. Cei care au doar câteva zile de soare. Să privim botanic la lume.
Aurica
De râsul-plânsul… de n-ar fi si acesta atât de pesimist-optimist…
Gheorghe Erizanu
@Aurica: Plângem-râdem. Doar e țara noastră. Sau cea mai rămas din ea. E aproape ca în romanul lui Ioan Groșan „Județul Vaslui în NATO”.