Cea mai frumoasă biografie Dumitru Crudu poartă semnătura Alexandru Mușina. Dar ea nu va fi scrisă niciodată.
Pe atunci Dumitru Crudu era doar poet. Dramaturg și prozator a devenit mai târziu. Lucra la un ziar local din Brașov. Era vedeta ziarului. Articolele, interviurile cu tot felul de oameni ciudați, vârcolaci făceau tirajul ziarului. A fost demis pentru că a șters, din neștire și multă poezie, machetul ziarului care urma să plece în tipar peste câteva ore. Peste un an de zile, ca să ridice tirajul, editorul a trimis un alt ziarist pe urmele eroilor, adreselor lui Crudu. Să reia șirul de reportaje crudiene. Stupoare. Adresele lui Crudu nu existau. Oamenii lui Crudu nu erau. Poveștile lui Crudu erau doar în biblioteci. Crudu a inventat oameni, adrese, reportaje, interviuri. Crudu vindea vise. Și cititorii îl adorau. OTV-ul pe atunci nu era în topuri.
Diseară îl puteți asculta pe vânzătorul de vise Dumitru Crudu. Într-o oră de poeme despre liubovi. La Librăria din Centru.
Mai multe rezultate...
dandy
Sa inteleg ca si tematizata “liubovi” este o inventie a autorului?
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Crudu și-a inventat viața sa. Realitățile le-a băgat en-gros în romanul Măcel în Georgia.
sym
Crudu – precursorul OTV-ului? Asta miroase a antireclama. Dar poate fi adevarat.
Gheorghe Erizanu
@Sym: Acu Crudu începe să se clasicizeze. E aproape ca Lenin. Nu fumează. Nu bea. Face sport. Și umblă cu bicicleta.
dandy
Crudu prezinta in “Macel in Georgia” o alta fata a autobiografismului din literatura postsovietica din spatiul RM. Ceea ce era captivant la T.Caraus, V.Ernu sau chiar la I.Ciocan, la Crudu imi pare indigerabil ca text literar, fie si autobiografic sau “cu cheie”.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Scriitorul, masa de scris, soția care-l mângâie pe cap în procesul creației. Caietul. Cafeaua. Coniacul. Forțarea la muncă. Soția pedantă. Apoi scena de dragoste din balconul din fața demonstranților. Apoi poetul georgian. Sunt bune. Nu-mi cereți chiar adevărul pur. Urmează să mă întâlnesc la Seara poetică cu Dumitru Crudu sau falsul Dimitrie Crudu. De fapt, primele romane de acest gen sunt: ”Iepurii nu mor…” de Baștovoi și ”Pizdeț” de Vakulovski.
dandy
Primele romane de acest gen vor avea soarta deschizatorilor de drum in lit.sov.mold. Asta-i soarta pionerilor. Pariez. Pe o cafea. Fie si virtuala. Si citesc in continuare blogul berlinez al lui Petru Negura.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Nu sunt atât de optimist. În ritmurile de azi cartea are viața unui ziar. O șansă a literaturii casual basa ar fi revenirea cenzurii și a altor interdicții. Iar noi vom bea cafea chaves cu un strop de vodkă putin. Totuși, prefer să moară literatura. În fiecare zi. Ca un ziar. E vis de editor. Nu e pariu.
dandy
Optimismul meu se reducea la trecerea iminenta in neant a scrierilor de tranzitie. Treb’ sa intristez pe cineva. Literatura nu moare, ea evolueaza. Chiar daca sensul ramine codificat.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Dandy nu sunt eu. Este cineva care îmi citește gândurile. Are libertatea anonimatului. Este liber. Are șofer. Are soție iubitoare. Are timp. Are bani. Are cafea bună. Mă închin.
dandy
Un exemplu al evolutiei. Cafeaua in spatiul actualei RM. Cu vreo doua-trei decenii in urma se bea si cafea din orz. Care n-a murit. A evoluat. Arabica. Mocca. Santos. Excelsior. S.a.m.d.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Altă evoluție: papiroase Liubiteliskie, Belomor-Kanal, țigări Opal, Doina, Fluieraș, Kosmos, Temp, Lucky Stritke, Kent 1, Kent Infina. Aceleași două pachete. Din prima până în ultima zi.
dandy
Sotia iubitoare e o iluzie. As vrea sa fie reala. E prea frumoasa. Multam. Ca mi-ai adus aminte de lucruri importante.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Ia niște flori. Reale. Să nu fie garoafe, trandafiri, gladiole. Seară frumoasă!
dandy
Un cactus orhidee. Daca mai gasesc la ora asta.
io
@Dandy: prea prea ca sa fii real. Dar nu conteaza. Sintem pe blog. Si e un blog democratic. Sper sa nu “evolueze” subit.