Nostalgicii folosesc Hi5. Liderii stau mai mult pe Twitter. Povestașii accesează Facebook. Iar homo sovietikus stă pe Odnoclassniki.
Utilizatorii Twitter sunt indivizi care contează, care sunt la curent cu tot ce se întâmpla și își doresc să se dezvolte, atât la nivel personal, cât și material.
Cei care utilizează Facebook îi percep pe cei de pe Twitter drept prea egocentrici. Însă experții spun că aceștia din urmă sunt “influențatorii”, cei care au bloguri și sunt concentrați pe networking.
Membrii Twitter cred despre persoanele înscrise pe Facebook că sunt persoane prea puțin interesate de socializare, iar cei de pe Hi5 îi consideră drept un grup elitist, cu standarde prea rigide.
Hi5 și Odnoklassniki atrag două tipuri de utilizatori: cei care abia și-au făcut contul și sunt nostalgici după anii adolescenței, păstrând legătura cu foștii colegi sau prieteni din copilărie prin intermediul site-ului, și cei care vor să se autopromoveze.
După un studiu de Daedalus Millward Brown. Odnoklassniki i-am băgat fără studiu. Iar moldovenii s-au băgat pe Twitter singuri. Pentru o revoluție. În aprilie.
Mai multe rezultate...
vitalie
nu era revolutie…in aprilie
Gheorghe Erizanu
@Vitalie: Nicio revoluție nu poate fi numită sută la sută revoluție. Poate doar Marea Revoluție din Octombrie. În manualele învingătorilor din Octombrie. Dar evenimentele din aprilie au schimbat clasa politică. Au schimbat modul de gândire al clasei politice. Și sper sau vreau să cred că actualii politicieni chiar se gândesc în primul rând la interesele cetățenilor și abia după aia la acel trafic de influiență, care aduce venituri mai mari decât cele mai profitabile și murdare afaceri din lume. Vom vedea. Sunt mai optimist azi ca la 6 aprilie. Și dacă englezii au spus Revoluția Twitter, chiar dacă marinarii bieți n-au luat Palatul de Iarnă, să le lăsăm acest drept. Iar noi să avem grijă ca acele victime să nu fi fost în zadar.
Victoria*
Si daca am cont si pe Facebook si pe Twitter, si le folosesc in egala masura pe ambele, ce inseamna? Nu cred ca e cazul de facut o distinctie atit de clara…
Pe mine ma ingrijoreaza mai mult faptul ca personal comunic mai mult pe net, cu prietenii, decit live, cu exceptia week end-urilor…si mai grav e ca aparent aceasta nu ma deranjeaza deloc…
Gheorghe Erizanu
@Victoria: E ca zodiile și ascendenții.
dandy
“Homo sovietikus” nu folosea internetul. Pe Odnoclassniki sta “homo post-sovietikus”.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Homo sovietikus stă într-un mercic, într-un târg din partea asta de Prut, se belește prin geamurile fumurii la criză și pune la cale o țeapă. Homo sovietikus stă într-un merțan, într-un târg de peste Prut, se belește prin geamurile fumurii la criză și pune la cale o țeapă. E încă homo sovietikus. Și după 20 de ani. Homo post-sovietikus poate va fi fecioru-său. Care stă pe Facebook.
Ψ
Dar bloggerii care sînt pe toate site-urile de socializare sus-pomenite cum se numesc? ;))
Gheorghe Erizanu
@Balaurul cu trei capte: proletari ai netului.
observatoare
judecând după articolul tău, mă simt un fel de mutant, un intermediar – folosesc aproape egal twitterul şi facebookul 🙂
mai rar (e aproape inevitabil) – odnoklassniki .
e interesant să urmăreşti acest joc al reţelelor sociale, până ajungi la dependenţă – şi nu mai există scăpare :))
Gheorghe Erizanu
@Observatoare: Nu exista doar alb și negru. Și nu sunt adeptul realismului socialist. Doar bun. Doar rău. Sunt și zone gri. Suntem așa cum suntem. Acu twitter. Mâine facebook. Suntem oameni. Mutanții sunt în filmele horor.
dandy
Scuze, nu pot sa fiu de acord. Homo sovetikus avea cel mult o volga, nu mercic sau mertan, care tin de faza post-sovietica Sint citeva intrebari simple de tot, care nu prea Eu cu tine (si altii ca mine, ca tine, “dupa 40”) cinee sintem: homo sovetikus sau homo post-sovetikus? Parintii nostri, citi mai sint, ce sint: homo sovetikus sau homo post-sovietikus? Daca ma gindesc la stereotipurile de gindire si comportament, nici noi, nici generatia parintilor nostri nu mai sint homo sovietikus. Homo sovietikus declara ca traieste in cea mai buna dintre lumi (majoritatea chiar credea asa, nu vad de ce am face-o acum pe niznaiul, frustarea sau revolta in surdina a unor intelectuali moldoveni era atit de bine camuflata, incit in majoritatea cazurilor a fost descoperita abia dupa 1989) si nu putea sa traga tepe doar statului (care eram noi), dar, de regula, ii lipsea imaginatia si posibilitatea reala pentru un asemenea gest de autoafirmare.
Mai mult decit atit, homo sovietikus n-avea acces la internet, nici chiar libertatea de a-si cumpara o masina de scris. Igor Casu ar putea sa ne explice mai bine de ce sintem cei de azi homo post-sovietikus. Generatia celor care si-au trait primavara asta, la Chisinau, prima lor revolutie, sint ceva mai mult decit post-sovietikus. Pentru ca nu au radacini, nici macar sentimental, in realitatea sovietica. Iluziile si deziluziile, obsesiile, sperantele, angoasele etc.etc. acestor tineri (copii nostri) se profileaza, prind sens si pondere pe fundalul tranzitiei interminabile de la noi (asemanator cu cel de oriunde din spatiul postsovietic), dar nu se identifica cu aceasta tranzitie postsovietica. Daca nu ma crezi, intreaba pe cei mai tineri de linga tine.
Oricum, e doar o opinie. S-am ramas fara cafea.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Te cred. Argumente irefutabile. Mă duc să beau o cafea.
Alex Vorn
Twitter mai mult se refera la business guys 🙂