Profit & Carte
Elevi, tineri sau maturi citind în stradă, în parcuri sau în drum spre casă nu sînt imagini caracteristice ţării noastre. Din păcate, moldovenii preferă să investească în orice – haine, bujuterii, reparaţii – numai nu în cărţi. În plus, cultura citirii cărţilor a scăzut continuu odată cu apariţia unui număr mare de posturi radio şi TV pentru care nu trebuie să plăteşti. Din aceste considerente, piaţa autohtonă de carte nu este tocmai una demnă de invidiat, rulajul acesteia fiind echivalent cu cel al unei edituri mari din România. Despte piaţa de carte din Moldova, dar şi despre cauza lipsei interesului faţă de literatură a moldovenilor, corespondentul Profit, Natalia CIUBAROV, a discutat cu directorul Editurii Cartier, Gheorghe ERIZANU.
Profit: Dle Erizanu, la cît este cotată piaţa de carte din Moldova?
 
Gh. E.: Nu există date sau studii privind piaţa autohtonă de carte. Putem face doar unele presupuneri. Dacă piaţa de carte românească, aici mă refer la piaţa comună din România şi Moldova, ajunge la 60 milioane de euro anual, atunci cea din Moldova este estimată la 5-7 milioane de euro. Adică toată piaţa de carte din Moldova echivalează cu rulajul unei edituri mari din România. Anual în Moldova sînt tipărite peste 2000 de titluri de carte, dintre care Editura Cartier tipăreşte circa 100 de titluri.
Profit: Pe cît de uşor sau dificil este să deschizi o editură la noi în ţară?
Gh. E.: Problema nu constă în a deschide o editură, dar în a o menţine şi a o face profitabilă. Pentru asta cred că este nevoie şi de o doză de aventurism. Editura Cartier s-a constituit în anii 90, cînd piaţa autohtonă de carte reprezenta un cîmp nearat, existînd în acelaşi timp suficiente oportunităţi de afirmare. La acel moment, nu existau încă marile concerne de presă care astăzi includ ziare, reviste, edituri, posturi de radio şi TV, care toate la un loc dictează ce trebuie oamenii să citească şi să cumpere.
Profit: Cum face faţă crizei economico-financiare Editura Cartier?
Gh. E.: Criza s-a făcut simţită din a doua jumătate a lunii octombrie a anului trecut. Însă, în afară de recesiune, am fost loviţi cu un an în urmă şi de Regulamentul de editare a manualelor, fiind practic scoşi din schema de editare a manualelor în Moldova. Ulterior, în urma evenimentele din 7 aprilie, cumpărătorul aproape că a dispărut din librăriile noastre. Pentru ca să cumpere cărţi, omul are nevoie de speranţă, or, după violenţele din 7 aprilie a fost ucisă speranţă. Mai nou şi gripa pandemică loveşte asupra activităţii noastre. Oamenii evită locurile publice, inclusiv librăriile.
Profit: Ce nişă editorială ocupă Cartierul?
Gh. E.: Sîntem o editură generalistă, adică avem colecţii de dicţionare, literatură străină, clasică, juridică, contemporană română, pentru adolescenţi, manuale, precum şi cărţi pentru copii. După mine, o editură este vie atunci cînd scoate în evidenţă scriitori contemporani şi participă la procesul de creare a literaturii. De exemplu, în colecţia Rotonda au fost editaţi poeţi tineri foarte buni precum Radu Vancu, Claudiu Komartin, Dan Coman, Şerban Foarţă şi Emilian Galaicu-Păun. De asemenea, punem accent pe calitate, în special în ceea ce ţine de literatura clasică şi aici mă refer la aspectul cărţilor. Cărţile pe care noi le edităm sînt pentru biblioteci scumpe. Dacă omul are 10-30 mii de euro şi îşi cumpără o bibliotecă, atunci caută şi cărţi calitative. Biblioteca nu este o chestie de masă, ci o investiţie foarte costisitoare.
Profit: Ce fel de carte se vinde în Moldova?
Gh. E.: Ca editură mergem pe tiraje foarte mici spre deosebire de ceilalţi colegi ai noştri. Iar atunci cînd o carte se vinde într-o lună, este un succes. Din ultimele noastre succese pot vorbi despre cartea lui Constantin Cheianu „Sex&Perestroika”, care s-a vîndut în două săptămîni. Ce e drept mai degrabă s-a vîndut titlul, cu toate că este o carte bună ca şi conţinut şi descrie o epocă pe care am trăit-o recent. Totodată, dacă o carte de poezie se vinde în jumătate de an, tot nu este o pierdere. În mare parte, se vînd manualele şi cartea didactică, însă nu pentru că vrea omul să le cumpere, ci din motiv că sînt obligatorii. De regulă, majoritatea vînzărilor se fac în a doua jumătate a lunii august, în septembrie şi în primele săptămîni din octombrie. Atunci se cumpără de obicei literatură didactică. Noi trăim ca şi ţăranul, lucrăm tot anul pentru roada din septembrie. De asemenea, în ultimul timp, se observă o tendinţă îmbucurătoare – procurarea cărţii în calitate de cadou. Avem cîţiva clienţi fideli de la Ministerul de Interne care cumpără cărţi de 8 Martie pentru colegele lor.
Profit: De ce moldovenii cumpără relativ puţină carte?
Gh. E.: Există mai multe motive. Unul ar fi că dragostea de carte este ucisă în şcoală. După mine, programul şcolar şi literatura obligatorie ucide potenţialul cititor. Bineînţeles că elevii trebuie să cunoască marii clasici, dar sînt copii care îi digerează uşor, iar alţii pot ajunge la aceşti clasici prin intermediul literaturii populare. Problema este că toate sistemele educaţionale sînt nişte killeri şi caută din toate unghiurile posibilitatea de a ucide dorinţa elevilor de a citi. Alt motiv ar fi că scriitorii noştri nu au reuşit să-şi vină în fire după anul 1989, cînd scriau mai mult literatură ideologică. Aş spune că situaţia cărţii la noi poate fi comparată cu fotbalul. Dacă o ţară are o echipă bună de fotbal, interesul pentru acest sport este mare. Dacă însă echipa de fotbal este ca naţionala Moldovei, atunci interesul faţă de fotbal scade sau pur şi simplu nu există.
Profit: Ar fi posibil ca şi la noi să fie traduse bestseller-uri de tipul Harry Potter?
Gh. E.: De fapt ni s-a propus să-l edităm pe Harry Potter, dar am fost nevoiţi să refuzăm, pentru că avansul pe care îl cerea deţinătoarea drepturilor de autor era foarte mare. Problema este că puterea financiară a editurilor noastre nu se compară cu cea a editurilor din România, de exemplu, unde a şi fost tradusă cartea în limba română.
Profit: Care ar trebui să fie rolul statului în businessul editorial?
Gh. E.: Eu sînt adeptul liberalismului în activitatea editorială. Statul trebuie să se implice exclusiv prin politici culturale şi nu prin finanţarea editurilor. Dacă bibliotecile sînt ale statului, atunci acestea trebuie să aibă grijă ca ele să fie asigurate cu carte. Însă editurile de stat nu sînt o practică bună, lucru demonstrat deja de mai mult timp. Acestea au mîncat sute de mii de lei fără a scoate vreun profit.
Profit: Sînt şanse ca piaţa autohtonă de carte să se dezvolte şi cum o vedeţi în viitor?
Gh. E.: Dacă societatea va avea un coeficient ridicat al speranţei, atunci şi piaţa de carte se va dezvolta. Altfel vom bate pasul pe loc. Poate vom fi un pic mai fericiţi că sîntem înaintea celor din Afganistan sau Burundi. Cert este că editorii din Moldova nu vor trasa noi căi de dezvoltare a pieţelor de carte. Vom exista modest după editorii români sau cei ucraineni.
Publicat în Profit & Banki i Finansî, nr. 1-2 din 2010.