Erau tineri. Erau viguroși. Erau puși pe pozne. Sperau să facă un altfel de roman decât cel cu komunistul bun și chiaburul rău. Nu au putut schimba un alfabet. Dar au reușit să schimbe o literă: „G”. Dar această literă a însemnat punctul G al literaturii din RSSM. Erau anii 60 ai secolului trecut. Aureliu Busuioc și-a luat intelectualii în „Singur în fața dragostei”. Ion Druță și-a luat țăranii în „Povara bunătății noastre”. Vladimir Beșleagă și-a luat destinul tragic al basarabeanului în „Zbor frânt”. Vasile Vasilache a luat destinul comic al basarabeanului în „Povestea cu cocoșul roșu”.
Au urmat 30 de ani în care Aureliu Busuioc a fost hedonistul Chișinăului. A mai publicat doar două romane. Câte unul la zece ani. A preferat să-și irosească talentul prin glume acide, ironii la un pahar de vorbă, la vânătoare. Unde vânatul e altul. Iar din 1997 încoace a scos câte un roman la trei ani. „Lătrând la lună”, ”Pactizând cu diavolul”, „Spune-mi Gioni”, ”D-ale vânătorii”. Și ultimul roman „Hronicul găinarilor”. Ar fi frumos să fie citit dintr-o parte. Dar este prea dureros pentru noi. Este Hronicul nostru. De la 1812 încoace. Este mitologia pe care am creat-o noi ca popor, este destinul pe care l-am acceptat noi. Am fi putut fi Helios, Faeton, Poseidon, Narcis, Ulise, Paris, Pan. Dar asta e mitologia altora. A noastră se numește „Hronicul Găinarilor”.
HRONICUL GĂINARILOR de Aureliu Busuioc. (Editura Prut Internațional, 2006)
Pentru Cartea Zilei, PublikaTV.
Mai multe rezultate...
Prietenul prietenului tău scriitor
Scriitorii buni trebuie izolaţi ca leproşii. Dacă s-ar putea, fiecare pe câte o insulă. Ca să scrie, dar să nu-şi irosească talentul.
Gheorghe Erizanu
@Prietenul prietenului tău: Sihaștrii nu sunt scriitori.
Ludmila
Tu glumesti, cum adica pe insula, si noi, ce ne facem fara ei, dar apropo, si ei fara noi. Absurd!
Ludmila
Tocmai citesc “HG” si ma minumez in fata unui scriitor basarabean pe care nu stiam sa-l apreciez cand eram eleva, studenta, etc. Pacat ca e cam in varsta Nea’Busuioc, dar sper sa-l mai tina vremurile si sa ne mai dea de gandit :), Jos palaria!
Gheorghe Erizanu
@Ludmila: Alt scriitor, Vladimir Beșleagă, aflu că aseară a fost lovit de o mașină. Lovitura a fost în zona bazinului. Vladimir Beșleagă era azi pe la medici. E bine. Și era pus pe glume. Azi.
mvc
Autocitate se admit? Atunci iata: Toţi ştiu că legile lui Murphy funcţionează cu o probabilitate mai mare decît legile aerodinamicii şi ale plusvalorii. Şi doar alde Nastratin Hogea se pricepe să le valorifice.
Busuioc, muşteriu din această spiţă intelectuală, a înţeles mai bine decît alţii că noi, ducînd-o consecvent (pe linia lui Murphy) din lacul totalitar tot în… puţul neocomunist, am putea – de-am avea minte şi talent – să scoatem dividende literare din perpetua noastră tranziţie dinspre Găinari spre… găinarii (şi găinăriile) de azi.
Gheorghe Erizanu
@mvc: Îmbătrânim în această tranziție. Și nimic plusvaloare. A greșit ceva Marx?
viorel
dintr-o parte… hm… si dacă se va citi cumva dintr-o parte cine din noi va simti durerea… Eu pot sa promit ca o sa incerc sa citesc direct, in speranta ca va avea un efect analgetic… hm…
Gheorghe Erizanu
@viorel: Când citești și nu mai simți durerea, dar dorința lecturii rămâne deja e operă canonică.
Oxana
am citit “Hronicul găinarilor” anul trecut, în toamnă, dintr-o răsuflare. Mă minunam atunci cum de nu o descoperisem mai devreme. O împletire așa de reușită de rustic și mitic, am și acum imaginea câinelui cu găina sângerândă în gură și a omului bătut de săteni.
eu una pot să mă consider norocoasă din punctul acesta de vedere, am citit multă literatură, poate chiar mai mulți autori basarabeni decât români (din dreapta Prutului). Nu mai zic aici de proza lui Nicolae Rusu sau George Meniuc, prea puțin cunoscută. Din păcate
Gheorghe Erizanu
@Oxana: Proporția, totuși, se cere respectată. Anii 60 au fost foarte prolifici și pentru proza română. „Bunavestirea” lui Breban, „Galeria…” lui Constantin Țoiu, „Îngerul a strigat” a lui Fănuș Neagu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Buzura…
editorcassh
Chiar am vrut să citesc ceva de Busuioc. Am văzut o emisiune cu acest scriitor, e un om foarte bun, interesant, deschis şi simplu.
Gheorghe Erizanu
@editorcassh: vezi și pe http://www.privesc.eu. L-am avut la o seară poetică. Hronicul și o antologie de poezie mai sunt prin librăriile noastre.
Catalin
Domnule Erizanu,
ai dat o lista de scriitori romani de dincoace de Prut. Adica de la mine de acasa. I-am citit pe toti.Nu mi-a scapat niciun autor. Si poate nici o lucrare de a lor. Figureaza cu totii pe rafturile mele de acasa. Si sunt atat de trist si atat de cuprins de melancolie incat , sincer, nu mai indrazanesc sa deschid gura! Ai uitat insa un nume. Numele lui si cartile lui ma obsedeaza. Stiu. Obsesiile macina, macina, macina…Numele lui este Paul Goma. Cartile lui sunt multe. Toti acei scriitori l-au cunoscut. Il cunosc.Timpul nu vrea sa-l cunoasca. Si sa-l recunoasca. Poate sa ne si izbaveasca.El ne troieneste pe toti si pe toate.Am citit si pe Ion Druta. Tot. Tot ce a aparut aici, la mine acasa. Constantin Noica are “o sama de cuvinte” adunate intr-o carte. Se numeste acea adunare de cuvinte , “Troienire”. Face parte din capitolul “Ciclul devenirii”. Spre finalul lui , intalnesti si aceste cuvinte:”Troienirea e lotul tuturor celor ce devin si se petrec”.Ziua de azi , la citirea insemnelor dumitale, m-a aruncat in melancolie.Probabil, cateva zile voi locui in ea.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Goma, oniricii, Mircea Ciobanu, școala de la Sibiu, „Prins” vin un pic mai târziu. Cred că mi-a mai scăpat „Principele”. Parcă mai era Laurențiu Fulga, Ion Lăncrăjan. Sunt tabere amestecate. Nu am nicio istorie a literaturii române la îndemână acum. Poate mai revin.
Vladimir B.
Bag de seamă că ai dat preferinţă mare prozei, dar poezia ai cam neglijat-o! Poate într-un alt context…
Gheorghe Erizanu
@Vladimir B.: „Numele tău” de Grigore Vieru, „Sunt verb” de Liviu Damian, „Piatra de citire” de Anatol Codru. Probabil ar mai fi Ion Vatamanu, Emil Loteanu, George Meniuc.
Ludmila
Vai, nasol, de Besleaga ziceam, dar e prea ortodox pentru mine, prea sigur de cele spuse, etc. La Busuioc imi place incertitudinea, simti ca spune, dar ca ar vrea sa spuna si mai mult si mai bine, pricepi … cu siguranta
Gheorghe Erizanu
@Ludmila: Înțeleg. Toți patru sunt diferiți. Busuioc, ironicul intelectual, cinicul tânăr și chipeș; Druță, șmecherul și ironicul flăcău din mahalaua bună a satului; Vasilache, țesătorul de broderii peste covorul decolorat din tinda bunicii; Beșleagă, tragicul. Sunt cei patru bătrâni ai prozei române din Basarabia. Și sunt în afara canonului literar românesc.