În timpul războiului moldo-rus, numit prin părțile noastre și conflictul transnistrean, Vasile Bahnaru era șeful Departamentului Poligrafie și Activitate Editorială. Denumirea era mai lungă. Ca un tribut plătit bolșevicilor, care aveau o dragoste animalică pentru tot felul de sovnarkomuri. Dar esența era pe acolo.
La o șuetă editorii l-au rugat să apeleze la Snegur, care conducea republica prin decrete, pentru a facilita activitatea editorială. Bahnaru l-a telefonat imediat.
– Vasile, eu îmi număr acu morții, dar tu îmi umbli cu cartea, i-a răspuns Snegur.
– Domnule Președinte, războiul se va termina odată și odată. Viața va continua. Și vom avea, în primul rând, nevoie de carte, i-a replicat Vasile Bahnaru.
Snegur a primit delegația în frunte cu Bahnaru. Miniștrii de război – Costaș, Plugaru – făceau anticameră.
– Vasile, îmi pregătești proiectul de decret. Mi-l aduci mie direct. Fără secretare, fără consilieri.
Peste o zi Vasile Bahnaru a adus proiectul. Snegur l-a semnat imediat. Una dintre facilitățile ciudate era obligarea băncilor de a acorda credite editorilor fără dobândă. Pe atunci dobânda bancară era de 500%. Acel decret a salvat atunci tipografiile și editurile. A fost perioada de aur a cărții în Republica Moldova. Basarabia era în criză economică, în plin război.