„Un anotimp în Berceni”, „Dicționarul Mara” și „Monstrul fericit” mai pot fi găsite azi la Librăria din Centru. Sunt ultimile exemplare, adunate de prin toate librăriile Chișinăului. Poate le mai prindeți pentru un autograf. Poate nu le mai găsiți. Vă privește. 99,9 la sută din tiraje s-au vândut în România. În librăriile românești nu le mai puteți găsi din toamnă.
Cu aceste trei cărți am reușit să ne demonstrăm nouă (nu am veleități să demonstrez terților) că piața de carte românească poate absoarbe poezie. Poezie a tinerilor. Contează să fie de calitate.
Mă-nclin în fața tuturor librarilor care au acceptat cartea de poezie. (Cei din meserie știu de ce).
Am un sentiment straniu față de cititorul de poezie basarabean, care, cu excepția celor 0,1%, au trecut pe lângă carte/ cărți cu propria poezie în cap.
Ne vedem diseară. Cu Dan Coman și Claudiu Komartin. La Librăria din Centru.
Mai multe rezultate...
dumitru
a fost un recital de zile mari
Gheorghe Erizanu
@Dumitru: Mulțumim. Și cerem scuze că Dan Coman a fost Em.Galaicu-Păun.
Catalin
Deci, domnule Erizanu, ati bifat cu succes acele “Nopti de poezie” la Chisinau. Ma bucur nespus de mult. Sunt foarte mare cititor de poezie; pe Komartin il citesc oridecate ori ma intalnesc cu poeziile sale, prin vreo carte sau revista. Dar si cu multi altii,fireste si basarabeni sadea. A crescut din nou apetitul pt. poezie , si in general pt. lectura in Romania. Nu cum a fost candva, cand se statea la coada pt cartile bune, dar e in urcare febra asta. Si e bine. A scazut interesul pt. politica, creste iar interesul pt carte. Semn bun. Ce mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo, o musca pitita pe undeva. Zau!
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Sper să reușim cândva să punem la punct și lansările video ale evenimentelor culturale pe care le facem. Deocamdată puteți vedea doar fragmente pe http://www.cartier.md. Nu-mi place să mă rog la televiziuni. Fie ele primele, digitale, gândite libere, populare sau cu iz de manele. N-am să înțeleg niciodată TVM-ul care a anulat filmarea lui Aureliu Busuioc. Nu te obliga nimeni să-l dai pe post. Se putea face pentru arhivă. E o chestie de bun-simț, dacă lipsește profesionalismul.