Cucoana Sașa, care a crescut-o pe bunică-mea, îi povestea că a auzit la un post de radio englezesc un reportaj despre masacrul ofițerilor polonezi de la Hatîni. De către bolșevici. Se auzeau vorbe rusești. Și rafale de gloanțe. Era prin anii 40 ai secolului trecut.
Bunica Claudia sau mămuca, cum îi spuneam eu, care m-a crescut pe mine îmi povestea ceea ce i-a spus cucoana Sașa despre ofițerii polonezi, despre rafale, despre vorbele rusești și suspinele poloneze de la Hatîni. Era prin anii 70 ai secolului trecut.
Eram la prima mea emisiune „Cărțile săptămâinii”. Casca nu-mi funcționa. Monitorul a fost uitat pe alt platou. Promterul îmi dădea textul scris pentru aprobarea șefilor și experților tv. Și eu spuneam alt text. Postul tv a uitat de emisiunea despre cărți. Pe care foarte mult o vroia. Venea știrea cu decimarea elitei poloneze de la Hatîni. După 70 de ani de la povestea cucoanei Sașa.
Turnul de control de la Smolensk îl ghida pe pilotul polonez. În rusă. Spre 10 aprilie 2010.
Cucoana Sașa, o rusoaică din Sankt-Petersburg, stabilită după 1917 într-un sat românesc de pe malul Prutului, asculta un post de radio. În engleză. Doar suspinile erau în poloneză. Ordinile erau date în rusă.
Mai multe rezultate...
GriArg
Și eu…
Prea multe coincidențe, pentru a lua de bună teoria unei simple erori umane. Să vedem ce va mai dezvălui ancheta… lui Putin. Totuși, când ancheta este condusă de un om cu vădite apucături dictatoriale, te mai gânești și la alte versiuni…
Sensibilitatea noastră, în această zonă, este întinsă până la maximum, pe motiv de înțelegere a rolului unei limbi în ”filmul vechi” despre război și pace. Nu pot să mă întreb: a cui a fost ideea (sau ordinul?) de a da prioritate limbii ruse în fața limii engleze, in ciuda regulamentului? A doua întrebare se cere de la sine: cine avea de câștigat în cazul în care Putin n-a ajuns să-și ceară scuze în public (și să confirme cu documente din arhiva, păzită cu strășnicie de Kremlin, privind crimele armatei sovietice)? Din punct de vedere electoral, beneficiarul acestei tragedii este Putin. Putin, care nu demult era contestat la nivel national prin proteste de o vehemență neobișnuită în Rusia zilelor noastre. Proteste care s-au liniștit, după o serie de atacuri teoriste… Și tot așa… că ar mai fi și alte ”detalii”… Într-o ”dispută virtuală” (între un adept al teoriei conspirației și un adept al lui Putin), cineva invoca originea georgiană a lui Stalin. Optica naționalistă împiedică aflarea adevărului, ca de obicei, pentru că originea noastră etnică nu are nicio relevanță aici, cum nu avea relevanță originea lui Stalin în războaiele pe care acesta le ducea în numele imperialismului rus.
Indiferent de originea etnică, orice om sensibil, îm zilele astea, este și polonez. Chiar și rușii care nu știu sau refuză să vorbeasca engleza (sau alte limbi pe care ar trebui să le știe). Chiar și ei ar trebui să se simtă și polonezi. Poate chiar mai mult polonezi decât ruși. Ca să spele, în sfârșit, rușinea stalinismului de pe fața inexpresivă a lui Putin, cu care acesta NU A REUȘIT să prezinte scuze Poloniei pentru masacrul (dar și pentru marea minciună a istoriografiei sovietice!) de la Katyn. Dovedit documentar.
Igor
Sau, in orice caz, este o eroare umana foarte convenabila politic…
sylvi
cine poate crede ca a fost un simplu accident? cine/cum ar dovedi ca nu? 🙁
Gheorghe Erizanu
@Sylvi: Canalul georgian, care a înscenat ocuparea Georgiei de către Rusia, a făcut o știre la mijlocul lui martie și cu doborârea avionului prezidențial polonez pe teritoriul Rusiei.
GriArg
Sylvi, în orice caz, nu ancheta lui Putin.
Adevărul, însă, nu poate fi ținut în întuneric deplin o veșnicie. Ca și în cazul adevărului despre masacrul de la Katyn, versiunea oficială, după terminarea anchetei, ar putea fi departe de adevărul complet. Mai târziu, probabil că se vor face și cercetări științifice.
Mircea
Cazul Kaszinski mi se pare asemanator cu cazul Kennedy. Adevarul deplin nu cred ca va fi cunoscut. Personalitati de asa talie si cu asemenea principii pot fi foarte incomode. Probabilitatea unui accident pare a fi minimala.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: A fost un bun polonez. Canalele noastre de știri au tot vorbit de tragedia poloneză. Și eu vroiam să văd doar fotografiile celor care au fost în avion, cu numele lor, cu funcțiile lor. Și în rest să fie liniște. Cât vor trece prin fața noastră. Din respect pentru viață.
GriArg
Domnule Erizeanu, nu prea intelge la ce ar fi folosit fotografiile unor morti, fara comentarii si fara discutiile despre CE s-a intamplat, CUM s-a intamplat de au murit toti odata, intr-o misiune de onoare pentru tara lor? Ce legatura ar avea fotografiilor unor morti anonimi, despre care sa nu se vorbeasca defel, cu viata?
Gheorghe Erizanu
@GriArg: După atâta vorbă era o chestie de bun-simț. Iar anonimii nu erau chiar atât de anonimi. S-a făcut o groapă comună.
GriArg
Înțeleg că e vorba mai degrabă de o senzație de suficiență… Înclin, totuși, să dau dreptate canalelor care își fac bine meseria, despicând firul în patru. De ce să nu se vorbească despre detaliile accidentului? Cui i-ar folosi tăcerea (care, în cazul în care s-ar descoperi că a fost o crimă, ar echivala însemna complicitate la crimă)?
Dacă aș muri în condiții dubioase, aș prefera ca să nu fiu ”lăsată să mă odihnesc în pace”, decât să duc în mormânt un secret negru…
Gheorghe Erizanu
@GriArg: A fost o eroarea. Eu cred că trebuie să se vorbească. Parcă n-am spus. Dar prin noianul de vorbe, cred, era de bun-simț să se mai tacă. Uneori.
Veaceslavv
A da înţeleg perfect la ce tăcere aţi făcut referire, la una de reculegere, de comemorare, întradevăr am aşteptat şi eu printre vorbe şi titluri şocante un exerciţiu de bun simţ, de omagiere a unor OAMENI decedaţi subit.
Veaceslavv
P.S. Ţin să-mi exprim admiraţia, poate că greşesc cu ceva dar intuiesc că articolul din ziarul Timpul, din data de 7 aprilie, a fost scris de fiica d-voastră – Maria-Paula Erizanu, un articol care m-a purtat prin tragicele evenimente, făcîndu-mă să le retrăiesc în mod inedit, iar articolul l-am citit într-o suflare.
Iar eu aştept apariţia la editura “Cartier”…
Gheorghe Erizanu
@Veaceslavv: Mulțumim. Dar laudele sunt pentru fiică-mea. Cenzurarea e pentru cei de la Timpul. Dar asta se numește politică editorială. La Cartier, în prima fază credeam că încă nu e timpul și nu e bine, va apărea textul integral. Inclusiv imagini.