De azi închidem Librăria Vărul Shakespeare. Pentru o perioadă nedefinită de timp.
Istoria ei a fost prezentată într-un post mai vechi.
A fost deschisă la 1 martie 2006. Cu mărțișoare, baloane și bomboane pentru primii cumpărători. Este plasată lângă Liceul Prometeu, clasele primare. Alt punct de reper: vizavi de intrarea centrală a Stadionului Dinamo. Pe Șciusev nr.113.
Primul librar și primă vară a lui Shakespeare a fost Carolina Rauțchi, actualul director Comunicare al Editurii Cartier.
Este prima librărie Cartier cu față umană din start. E un spațiu foarte mic, cochet, într-o casă veche. Locatarii vechi l-au prins ca vecin pe Constantin Stere.
În august trecut librara de atunci a fost surprinsă de către bărbații Cartier (doi tipi foarte gospodăroși) pe masă, în picioare, cu telefonul în mână, cu ochii mari-mari și mută-mută. Prin librărie, în căutarea unui best-seller, umbla de colo-colo un șarpe mare de casă. Deranjat de noii vizitatori și supărat pe librară că nu au rămas doar în doi șarpele s-a ascuns printre cărți. Librara nu știa poezia lui Marin Sorescu. Nici Jean și Roma, cei doi bărbați așezați ai Cartierului, nu știau de poezia lui Sorescu. Dar știau că un șarpe de casă nu poate fi ucis. Eram în delegație. Telefonat. Căutam metode de a prinde șarpele viu. Varianta cu lapte a decăzut. Ea e bună doar pentru scriitori care nu știu biologie. Șarpele nu simte mirosul laptelui. El reacționează doar la căldură. Am apelat la un specialist în reptile de la grădina zoologică. El a considerat că e mai util să facă o lecție de psihologie cu librara decât să prindă șarpele și să-l scoată din mediul lui firesc.
Șarpele avea să mai apară peste o juma de an. Dar era altă vară a lui Shakespeare. Care nu s-a urcat pe masă. Care l-a dat într-o parte pe Roma, echipat cu un laț. Și s-a repezit cu mâinile goale să-l prindă. Șarpele s-a transformat în litere. Literele s-au transformat în rânduri. Rândurile s-au transformat în cărți. Iar cărțile într-o librărie cu iz patriarhal. De atunci știma casei îl păzește pe Vărul Shakespeare și pe toți cititorii cu gânduri bune, care trec pragul librăriei.
Aproape în fiece zi un copil din vecini vine la librărie pentru a ajuta librarul, iar librarul o ajută să-și facă lecțiile pentru a doua zi.
Din 14 septembrie director al librăriei este Veronica Voroniuc, absolventă a liceului Prometeu. Librăria e deschisă de luni până vineri între 11.00 și 18.00.
Telefon:23 21 22.
E-mail: librariavs@cartier.md.
Mascota librăriei din toamna lui 2008 este scriitorul Vladimir Beșleagă.
Mai multe rezultate...
Victor Nichitus
ha ha ha … interesant mod …de a avea protectia serpilor
Gheorghe Erizanu
@Victor: Suntem iubitori ai naturii. Și știm Sorescu.
Cartierolina
da… primul cec… era Dictionarul Onomasti Crestin… tin minte si fata client 😉
Victor Nichitus
Personal imi plac mai mult alte versuri..
Ştima casei
Şerban Foarţă
Sfânt şarpe dat în dar
alb, zidului meu statornic,
lui inimă eşti şi ornic.
Sfânt şarpe alb de var
rob zidului meu şi vornic,
fii, rogu-te, bun şi volnic.
Desprinde-te azi din var
cu pielea ta cea albă,
cu solzi de-argint curat,
ca şi o scumpă salbă,
din bani de-argint curat!
Arată-te iar şi iar,
să te vedem pe pietre,
şi prin iarbă pân-la brâu,
cum şerpui printre pietre,
şi prin iarbă ca un râu!
Şarpele casei drag,
fără de venin,
iată-ni-l azi în prag,
falnic şi senin.
Laptele dintr-un ol
alb, de smalţ, adus,
l-a sorbit domol,
cam pe la apus.
Şarpele casei vechi,
fără de venin,
în prelung priveghi,
falnic şi senin.
Laptele de la oi,
în blid alb adus,
l-a sorbit cu noi,
cam pe la apus.
Gheorghe Erizanu
@Victor: De acord. E mai bun. Dar eu eram cu frica ailaltă: dacă ucizi șarpele casei, atunci ți se întâmplă o nenorocire. Și era Sorescu din perioada lui frumoasă. Chiar dacă nu era cea mai frumoasă poezie a lui.
MaryAna
Pe usa librariei, sa inteleg, ar putea apare inscriptia: Atentie! libraria e pazita de un Blind Sarpe!
Gheorghe Erizanu
@MaryAna: Librăria este ocrotită. E mai bine așa.
Catalin
Uite ,domnule, peste ce minunatii am dat! Excelent, da stii neicsorule , EXCELENT.