De ceva vreme în fața Librăriei din Hol stă falnic un monument. Este o operă de artă. Fără cal. Fără rege. Fără komsomoliști. Fără Lenin. Fără cruce. Fără sabie. Fără pistol. Fără plete. E arta sublimă a noului val de artiști sau cum se mai numesc ei. Acest sublim este un balcon. Adică, seamănă cu un balcon. Mie îmi aduce aminte de „Okna ROSTA”. Proletkultismul în artă. Ei zic că e vorba de noi modalități artistice de exprimare.
O fi.
Periodic Balconul adună popor. Care face câte ceva. Recită versuri. Pun sticle de plastic. Le leagă cu funie. Fac curat cu mătura. Pun flori în parcare. E un balcon plin de evenimente de artă contemporană.
Vineri, obosit de grijile Zilelor Literaturii Române, intram în Librăria din Hol. M-a ajuns din urmă o domnișoară. Tunsă scurt. Bărbătește. Speriată.
– S-a aprins Balconul! Dați-mi stingătorul!
Niciun martor al incendiului Bibliotecii din Alexandria nu era atât de speriat. Mă gândeam că mai este cineva care are aceeași părere despre noua artă contemporană. Care are o putere decizională mai mare decât a mea.
Dar insistențele domniței erau atât de mari încât a fost mult mai simplu să-i dăm stingătorul din Librăria din Hol.
Așa a intrat un artist contemporan într-o librărie. A luat stingătorul.
Mai multe rezultate...
vladimir b.
…din puţinele lucruri pe care le cunosc eu despre artistul contemporan (hai să-i spun în versiunea sa occidentală!), unul este singur: citeşte. citeşte ocazional, dar temeinic, mai ales filosofie, politologie, beletristică, erzatzuri de ştiinţe sociale etc. putinţa de a desena sau de a modela lutul sau lemnul – a devenit opţională…însă trebuie să ai logoree teoretică, trebuie să poţi să-ţi întemeiezi în cuvinte această lipsă de manualitate, căci ideile compensează. iar balconul din strada bucureşti este o platformă de care eu sunt chiar foarte încîntat, e ceva tineresc şi proaspăt. prefer mai degrabă o reîntîlnire cu acel loc, decît cu răsuflatele structuri pseudo-culturnice ale direcţiei municipale, uniunii scribălăilor sau a pictoraşilor înregimentaţi)))
catalin codru
oricum ,multe din arta noua vor arde si nu le scapa nici un stingator!poate era o compozitie artistica in miscare ,,balcoane in flacari,,am vazut asa ceva la o expozitie de arta moderna din moscova.
vladimir b.
)))) poate era vorba de “balcoane de silicon în flăcări”? iar arta nu era modernă, ci taman contemporană…arta modernă s-a terminat cu Egon Schiele…
catalin codru
s-ar putea sa ai dreptate!jeturi de spuma si balcon de silicon-erotica camuflata,foarte contemporan.
vladimir b.
@catalin, arta contemporana vinde vînt(uri)! şi erotică, cîteodată…
talex
Egon Schiele si Caietele lui Don Rigoberto 🙂
catalin codru
domnu erizanu,mai mult imi place estintor.mai contemporan,sa vedem ce zice domnu bulat.
vladimir b.
@dar ce, catalin, eu sunt bau-bau? erizanu este contemporanul nostru, se indoieste cineva? de ce e nevoie de confirmarea mea_?
Gheorghe Erizanu
@Vladimir b.: Eu am mari îndoieli. Nu chiar ca o fată mare. Dar, trebuie să recunosc onest, am îndoieli.
iuliu Ibanescu
Fie vorba intre noi, cica numai prostii au certitudini
catalin codru
pai, ochiul de veghe,cam asa))))
Mircea
Pai de ce sa apropriem arta numai profesionistilor, arta brut “l’art brut” de exemplu, nu exija mare formatiune artistica. Cred ce e important exprimarea celor ce vor sa faca arta.
Vladimir B.
@Gheorghe, îndoiala este în firea oricărui om viu! Cel care a pierdut darul îndoielii şi al zăbavei – e ca un tanc în atac…
iuliu Ibanescu
Macar i-a iesit troheul si iambul