A fost un sunet de la un ziar. Ziarista îmi spunea că a umblat prin librării și a aflat: cartea pentru copii este cea mai vândută.
Este o iluzie. A ziariștilor. A librarilor. A părinților. A editorilor.
Editorii fac cărțulii de 8 pagini. Pentru copii. Ilustrate. Cu multă culoare. Cu puțin text. Tipografica este o știință din școlile dinozaurilor. De aia și-au murit. Corp de literă mic. Sau poate fi și mare, dar interliniaj mic. Boțit. Și multă carte. Titlurile sunt din lista celor trei din cinci degete de la o mână: „Scufița Roșie”, „Alba-ca-Zăpada”, „Cenușăreasa”.
Părinții cumpără cea mai ieftină carte. Ca să citească plodul. Să ajungă mare și învățat. Și să iubească cartea. Să nu fie ca dânsul.
Librarul este fericit când intră un părinte cu odrasla de mână. Deja știe că-i va propune o carte de 8 pagini, colorată, cu text boțit, ieftină.
Ziaristul este și el fericit. Moldovenii nu citesc. Dar moldovenii mici citesc. Foarte mult.
Și editorul, și librarul, și părintele, și ziaristul sunt killerii copilului. Noi toți am ucis un potențial devorator de cărți. Copilul a citit prima sa carte în viață. De 8 pagini. Cu desene de copii debili de atâta fericire. Cu un text plictisitor. Cu o literă boțită de alte litere. Probabil părintele va mai procura încă doua sau trei cărți de acest gen. Probabil copilul le va citi. După cartea a treia copilul va înțelege că este mințit. Cărțile sunt proaste, plictisitoare, urâte. Și va căuta alte lucruri bune, frumoase și interesante.
Voi crede că (…) cărțile pentru copii se vând, doar atunci când maturii vor cumpăra cărți pentru propriile lecturi. Când părinții citesc, atunci vor citi și copii. În rest, ne mințim. Pe noi. E acceptabil. Dar pe copii de ce-i mințim? Doar îi iubim.
Mai multe rezultate...
talex
Vorbind despre carti si copii. In satul meu vor merge in clasa intai 13 copii si ne-am gandit sa le facem un cadou. Carti bineinteles. Le-am luat Basmele Romanilor colectia de la Jurnalul National, tot pachetul 10 vol si de 4 ori vol 1 ca sa-i dam un exemplar si dirigintei! Nu cred ca le vor citi in clasa intai, nici intr-a doua, poate mai tarziu, poate unii nu le vor citi niciodata, dar macar unul tot o sa citeasca.
Starea bibliotecii satesti e jalnica, ce mai, de fapt nu mai exista. Cladirea (casa) e o ruina, fara geamuri, inundata de ierburi, ambalaje si rahat. Cartile au fost mutate in Casa de cultura. Bibliotecarul nici nu se mai duce la munca, oricum nu vine nimeni, mai bine merge la prasit. Biblioteca scolii se afla intr-o clasa de curs, arata ceva mai omeneste. A venit un irlandez si a facut o donatie de 900 de euro, dar cu conditia sa se cumpere carti. S-au cumparat cateva,dar parca prea putine pentru cei 900. Gasesti jurnalul lui V. Besleaga, Ma numesc rosu, etc. Fosta baie sateasca a devenit un elegant restaurant, (magazin, bar, sauna, terasa). cu o boazerie fermecatoare. Patronul e si padurarul satului. Doar o coincidenta. Dar biblioteca nu avem. O fost si nu mai este! Gata, nu-i! Cum ar spune basarabeanul nostru.
Scuze pentru lungimea mesajului!
Gheorghe Erizanu
@talex: E foarte bună informația. Blogul ăsta nu e al lui Erizanu, ci al cititorilor. Orice experiență și informație este acceptată. Rumegată. Citită. De încă vreo 600 de oameni.
Viorica
cartile pentru copii sunt proaste mai ales cele din MD. Am cumparat vreo doua de-ale Stelei Cemortan, sunt cu scrisul verde, uniform, oribile, desi textul propriu-zis este bun. Acum cele din RO.Sunt atatea imagini si text nimic, mai mult se plateste pentru carton laminat. Asa ca in ultimul timp am trecut pe enciclopedii. Desi… si aici as avea unele rezerve. Cert este ca la salariu obligatoriu cumpar carti, cred ca e unicul lucru, ce pot sa-i las baiatului meu. Pare pompos, dar chiar asa si este.Si foarte adevarat”Când părinții citesc, atunci vor citi și copii”. Copilul repeta ce fac parintii. Bine faci – bine repeta, rau faci -rau va face si el. In biblioteca noastra sunt cam 2000 de titluri cumparate in ultimii 8-10 ani, parintii mei nu au avut biblioteca, si cand mergeam la colege cu parinti profesori, tare imi era draga sa vad in casele lor carti, multe carti. Acum la maturitate incep sa-mi indeplinesc visul 🙂 si sper macar un pic sa-i transmit baiatului meu. Iar lectura vorba aia ” Pofta vine mancand “, daca citesti o carte intr-o saptamana-doua, la sigur ca mai vrei 🙂
Viorica
si totusi ca sa nu generalizam, sunt si carti bune pentru copii… Adevaru ca dupa vreo 2 povesti traduse de Biblion sau povesti populare moldovenesti cand vulpea taie gatul cucosului iti cam trece cheful sa le cumperi. Unica solutie : de cumparat cartile, romanele clasice, aici sigur nu vom da gres 🙂
Gheorghe Erizanu
@Viorica: Sigur. Sunt cărți foarte bune pentru copii. Dar nu ele sunt cele procurate. Sistemul de valori e aiurea. Vorbesc de sistemul de valori din capul părinților.
cristina
Parintii care nu (prea) citesc, le cumpara carti proaste copiilor. Parintii care citesc, le cumpara carti bune. Dar copiii tot nu citesc. De cele mai multe ori.
AllDeals.md
din ce apare interesul spre citit?
Gheorghe Erizanu
@AllDeals.md: 1. Un fundal sau atmosferă potrivită: bibliotecă bogată, frumoasă, misterioasă în casă sau școală.
2. Momentul potrivit: câns copilul e deschis/copt pentru lectură.
3. Cartea potrivită: o carte bună, care ar corespunde caracterului și interesului de moment al copilului.