Majoritatea biografiilor dau drept Bârladul locul de naștere al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
„Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române.”
DEI-ul și DEI Juniorul dau drept loc de naștere Hușii.
Au fost mai deștepți cei de la Cartier? Nu. Am fost onești. Cuza s-a născut la Huși. Dar istoricii români au considerat că nu dă bine imaginii României ca primul domn al Principatelor Unite să fie născut în târgul de pe malul Prutului. „Trebuie sa te nasti la Husi pentru a simti mirosul otravitor al tristetii care roade mintea si sufletul. Trebuie sa te nasti la Husi, unde nici ciorile nu se opresc din zbor, pentru a intelege sensul visului despre maretia propriei tari, sensul unui asemenea cosmar. (…) Sa vii pe lume la Husi inseamna sa traiesti intr-o eternitate materializata”. (Andrzej Stasiuk, Calatorind spre Babadag). De aia s-a ales un târg mai răsărit. Bârladul. Unde are și un monument. Printre semafoarele care arată roșu câte două minute. Dintr-un capăt în altul al orașului. Un roșu constant.
Ieri a fost ziua lui Cuza. Născut în Huși. Primul domnitor al Principatelor Unite.
Mai multe rezultate...
catalin codru
wilde vs cuza.cuza a pierdut.
Nic Arsanca
Nu este nici pe departe prima dată în istoria românismului (și, evident, în cea universală) când datele reale, “obiective” sunt manipulate cu nonșalanță, rea-credință și cinism.
Dincole de această cosmetizare, făcută (în opinia mea) doar pentru a-l apropia geografic de Alexandru Ioan Cuza de … interiorul României Unite de atunci (a se citi, Alexandru Ioan Cuza a devenit mai mult succesiv decât cvasi-simultan domnitorul principatelor Țării Românești și a Moldovei), stau niște amănunte relevante.
Spre exemplu, stema heraldică a Bârladului (de astăzi, e drept) are doar 5 (cinci) turnuri, pe când cea a Hușilor (tot cea de astăzi) are 7 (șapte) turnuri. Interiorul stemei Hușilor (prezentând o biserică în formă de turn de cetate ce aduce cu biserica din Densuș, capul de bour, ghirlandele de viță de vie cu struguri copți, etc.) este net mai sofisticată decât cea a Bârladului ce prezintă doar (3) trei pești circumvolând o timonă (cu patru brațe).
Domnule Erizanu, poate aveți prin jurul dumneavoastră, și trebuie să aveți, un istoric moldovean (sau mai mulți), deci nicidecum unul/una/unii de la dreapta Prutului, care ar putea scrie o altă monografie despre domnitorul Cuza, creatorul sâmburelui României moderne. Rolul dumneavoastră devine astfel evident. Publicați-o.
“Unde-i unul nu-i putere la nevoi și la durere. Unde-s doi, puterea crește … ” În toate modurile și felurile.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsanca: Merci de sugestie. Cuza, lustruit, a fost bun pentru istoria romantico-comunistă. Acu istoria a intrat în altă fază. Și are nevoie de Carol. Care a modernizat și creat practic România modernă.
Nic Arsanca
Cazul Principatelor Unite devenind România este un caz de excepție al istoriei noastre privind norocul pe care România modernă l-a avut de mai multe ori. În ordine cronologică, așa cum le văd, aceste “noroace” au fost:
1. Omisiunea din limbajul hârțoagelor, făcute de puterile timpului, care a permis ambelor principate să aleagă succesiv și separat pe același Alexandru Ioan Cuza
2. Cuza însuși
3. Mihail Kogălniceanu
4. Carol I
5. Carol I
6. Carol I
Nic Arsanca
7. Carol I