Integrarea istoriei naționale și universale sunt semnele maturității unei națiuni. Komuniștii au fost farisei când au spus că vreau istorie integrată. A fost un imbold al omului primitiv. Am un vânat: românii. Trebuie să-l ucid. Atât.
Unicul manual de Istorie integrată, numit Istorie, parcă, scris de Ojog & Șarov, nu știu dacă a ajuns pe băncile elevilor. Istoria românilor era prea pozitivă, prea mult descrisă, conform concepției komuniste de atunci.
În rest sunt discuții. Eu îi înțeleg pe directorii de opinie. Filat trebuie linșat. Măcar verbal. Îi înțeleg pe bloggerii maximaliști și tineri. Îl înțeleg pe Șelin, care se întreabă în ce bază legală (adică, concurs, curriculum) au fost reeditate fără concurs manuale de Istorie a românilor și universale pentru acest an. Îi înțeleg pe istorici. Ei sunt autorii acelor manuale.
Dar, se poate un pic, să ieșim de sub umbra calului lui Ștefan cel Mare și Sfânt?
O istorie. Pe când Ștefan cel Mare încă nu era Sfânt, pe lumea asta erau multe țări în afara Țării de Jos și Țării de Sus. Erau ghiaurii. Erau leșii. Erau tătarii. Era Țara Românească. Erau ungurii. Și era Ștefan cel Mare. Mic de stat și iute la mânie. Deoarece avea lefegii puțini și-a făcut o oaste de țară. Răzeșii erau chemați la oaste. Târgoveții se strângeau în cetele lor. Și boierii aveau cetele lor. Ei formau oastea mare a lui Ștefan. Se forma la solicitarea domnitorului. Moldova era apărată de cetăți. Vămile aduceau venituri în visteria statului. Prin Moldova trecea drumul comercial de la Marea Neagră până spre Lemberg.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Atletul lui Hristos”.
Moldova exporta în Polonia câte 20 000 de bovine. Cu circa 12 taleri de animal. Se dădeau 2 taleri pentru un galben. La ghiauri bovinele erau cu mult mai ieftine. Și nu se merita exportul. Datorită cererii de bovine din partea leșilor, care probabil o reexportau prusacilor, au apărut, mai ales în partea de nord a Răutului, braniștile.
Pe atunci Suceava avea vreo 8000 de locuitori, Târgoviște – 7000. Ieșii aveau vreo 2000 de locuitori. Iar Bucureștii – 3000.
Pe timpul lui Ștefan cel Mare era și Daniil Sihastru, marele învățat al neamului. Era și calul lui Ștefan cel Mare. Era și Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. Erau și cele 44 de biserici și mănăstiri din piatră. Primele din piatră. Până la Ștefan cel Mare moldovenii trăiau vremelnic. Și lăcașurile sfinte erau făcute din materiale vremelnice. Din lemn.
Ceea ce l-a făcut pe Kogălniceanu să spună: „românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc şi chiar neînţeles. Orice cetate, orice zid, orice val, orice şanţ, întreabă-l cine l-a făcut, el îţi va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate, orice aşezământ ale căruia rămăşiţe mai tărăgănează până astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte, Ştefan-vodă le-a urzit. În sfârşit, acest domn pentru moldoveni rezumă toate isprăvile şi instituţiile făcute în cinci veacuri…”
Ștefan cel Mare este tot. Moldova de ieri. Moldova de azi. România de ieri. România de azi. El este Istoria românilor.
Tot istorie. Pe când Ștefan cel Mare avea 20 de ani, încă nu era Sfânt și mai avea să aștepte patru ani până a deveni voievod, la 29 mai 1453, Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Și se va numi Istanbul. Bizanțul a încetat să existe.
1454. Gutenberg tipărește Biblia de la Mainz.
14 aprilie 1457. Ștefan cel Mare cere în Câmpia Libertății de la Suceava să fie recunoscut domn legiut al Moldovei.
În 1461 rege al Franței devine Ludovic al XI-lea, zis și Ludovic cel Aprig. În Moldova deja de 4 ani domnitor era Ștefan al III-lea, zis și Ștefan cel Mare și Sfânt. Ludovic a extins dominația regală până la Pirinei, Alpi și la munții Jura. A sprijinit comerțul, industria, a instituit serviciile poștale regulate, a numit oameni competenți pentru ședințele sfatului național, a dat o nouă constituție și a fost foarte chibzuit în cheltuielile cu banii de stat.
În Anglia are loc războiul rozelor (1455 – 1485). Familia Lancaster cu trandafir roșu, ca simbol, se luptă cu familia de York cu trandafir alb pentru coroană. Se încheie cu încoronarea ultimului Lancaster, Henric Tudor.
În 1461 este eliberat din închisoarea episcopului de Orleans Francois Villon, care nu are nimic cu Louis Vuitton. Vagabondul de Villon a fost precursorul liricii (poeziei) moderne.
În 1462 Ivan al III-lea devine principe al Moscovei. Ulterior se autodenumește țar. Iar lumea îi va spune Ivan cel Groaznic.
Peste 5 ani, la 1467, oastea lui Ștefan avea să-l înfrângă pe Matei Corvinul la Baia.
Din 1469 Lorenzo de Medici are mandat de conducător al Florenței. Și o aduce la apogeul măreției sale.
În 1469 Isabela de Castilia se căsătorește cu Ferdinand de Aragon. Avea să fie cel mai viril cuplu al momentului. Virilitatea sexuală regală a dat și virilitatea politică a Spaniei. Inițial, Isabela a reușit să-l finteze pe „neputinciosul” Henric, fratele ei vitreg, care o vroia de soție.
Peste un an, în „marțea brânzei”, Ștefan cel Mare arde orașul Brăilei, începând ostilitățile împotriva lui Radu cel Frumos. În 1473 Ștefan avea să cucerească cetatea Dâmboviței din București și să-l înscăuneze în Țara Românească pe Laiotă Basarab. Peste doi ani turcii trimit o armată de 120 000 ca să-l supună pe domnitorul Moldovei. La 10 ianuarie 1475 moldovenii obțin victoria de la Podul Înalt de lângă Vaslui. Turcii revin la un an. La 26 iulie 1476 moldovenii sunt înfrânți la Războieni.
În 1479 turcii cuceresc Shkodra. Astfel Albania devine provincie turcească.
În 1480 armatele ruse și tătare stau luni în șir una în fața alteia pe Urga. Niciuna nu se decide să atace. Tătarii din Crimeea atacă armata tătară a hanului Ahmed și acesta decide să se retragă. Cu așteptarea de la Urga începe recucerirea libertății ruse.
În 1486 Botticelli termină de pictat „Nașterea lui Venus”.
În 1487 în Castilia este introdusă Inchiziția. Cu marele inchizitor Tomas de Torquemada. Au loc condamnări în masă la moartea pe rug. Au de suferit în special evreii, care s-au bucurat de toleranță sub stăpânirea arabă.
În 1487 portughezii ajung la Capul Bunei Speranțe.
1489. Veneția preia Ciprul, ultima stăpânire creștină din timpul Cruciadelor.
În ianuarie 1492 spaniolii cuceresc Granada, ultimul bastion maur.
3 august 1492, după două zile de la exodul evreilor din Spania, genovezul Columb, mandatat de Isabela, pornește spre Indii. Într-o zi de vineri, 12 octombrie a aceluiași an, avea să vadă pământul pe care azi lumea îl numește America.
La 2 iulie 1494, la Tordesillas, după medierea papei, este semnat acordul dintre portughezi și spanioli. La vest de linia nord-sud (46 grade Vest) tot pământul descoperit revenea Spaniei. Iar ce era la est intra în posesia Portugaliei. Lumea încă nu știa că Indiile lui Columb sunt, de fapt, America.
În 1497 Ștefan cel Mare nimicește oastea poloneză a lui Ioan Albert în Codrii Cosminului.
În 1499 Confederația Elvețiană se rupe de Imperiul Romano-German în urma războiului șvab.
1504. Moare Isabela, regina Castiliei. Michelangelo realizează „David”, iar Leonardo lucra la „Mona Lisa”. La 2 iulie, bolnav de gută și cu un picior amputat, moare Ștefan cel Mare.
Peste un an Martin Luther avea să intre în mănăstire. Tot peste un an murea și Ivan cel Groaznic.
Cam așa arăta istoria. Pe timpul lui Ștefan cel Mare.
Erau 44 de biserici de piatră. În Moldova. Era Botticelli, Michelangelo, Leonardo, Villon. În lume.
Era exodul evreilor din Spania. Și masacrul leșilor în Pădurea Cosminului.
Era Columb, Medici, Gutenberg, Ludovic cel Aprig, Isabela, Vasco da Gama, Luther și Daniil Sihastru.
Portughezii și spaniolii împărțeau lumea. Moldovenii își retrăgeau pânzarele în albia râurilor din Marea Neagră.
Nicio țară nu poate dobândi un alt trecut. Dar am putea să privim, cel puțin, din când în când, în jurul nostru. Nu avem nevoie de vize pentru asta. De războaie, de cai, de steaguri. Doar să avem curajul să nu trișăm. Să încercăm să nu trișăm. Doar atât.
Comandă prin telefon: 068 555 579 Program: Luni - Vineri: 09.00 - 17.00
Mai multe rezultate...
maria
“Pagini din istoria contempoprana a poporului meu”
Valeric s-a nascut la sat. Prin anii 60. Aurica s-a nascut la sat. In satul vecin. Cu vreo 10 ani mai tarziu decat Valeric. Ambii au crescut in familii cu multi copii. Au frecventat si absolvit cu mai mult sau mai putin succes scoala din sat. Valeric si Aurica s-au cunoscut la un hram. Acum 18 ani. In satul ei. Sau in satul lui. S-au placut. S-au casatorit. S-au stabilit cu traiul in satul lui Valeric. Familie tinara, venituri modeste, somaj camuflat. In primul an de casnicie s-a nascut si primul fiu, Serioja. Vreo 12 ani mai tarziu s-a nascut si al doilea fiu, Catalin. Familie vulnerabila, venituri mai mult decat modeste, certuri (aproape interminabiile). Catalin avea un an jumatate cand mama a plecat la lucru la Moscova. Serioja a apucat sa termine gimnaziul din sat. Apoi a inceput sa lucreze cu ziua prin sat. Si sa ingrijeasca, impreuna cu tata Valeric, de fratiorul mai mic. Mama a mai venit de cateva ori pe acasa. Apoi si-a gasit alt sot. Din alt sat vecin. Dar care lucra la Moscova. Peste trei ani a hotarat sa-l ia pe Catalin de la Valeric. “Bea si n-are grija de copil.” Aurica l-a lasat pe Catalin in satul ei natal. In grija unei rude, care tocmai isi ispasise pedeapsa pentru careva pacate in fata justitiei. Si a plecat la Moscova. De unde a trebuit sa revina de urgenta: Catalin a ajuns in stare grava la spital. La Chisinau. Dupa ce a fost maltratat de fostul puscarias. Copilul de 6 ani a refuzat sa mearga in sat sa caute bautura pentru tutorele sau. A fost batut bestial, a fost ars cu tigara. La Chisinau a fost operat la cap, medicii spun ca e in afara pericolului.
In afara oricarui pericol este deja si Serioja. Care a facut o criza de nervi, cand a aflat ce s-a intamplat cu Catalin. “De ce i l-ai dat, tata?”. Apoi a luat o franghie. A fost gasit peste doua zile. Pe un copac din rapa satului. A fost condus pe ultimul drum si de Catalin. Si de numaroase rude indoliate. Inclusiv de fostul puscarias.
Acum Aurica ingrijeste in spital de Catalin. Si asteapta ca acesta sa se faca bine. Ca sa plece iarasi la Moscova. La lucru.
Gheorghe Erizanu
@maria: Tac. Nu am niciun cuvânt.
alina
Si Serioja avea doar 17 ani. Si istoria asta e absolut adevarata. Si absolut recenta.
Clopotele bisericii din sat au “batut” numai pentru Serioja Patrascu intr-o zi de duminica. 7 august 2011.
catalin codru
sate intregi fara mame,nu doar la moscova ci mai mult in italia si acolo repede se europenizeaza cu vreon localnik si uita repede de toti si toate.ca sa descarc atmosfera mai povestesc si eu ceva.acum vreo trei ani intr-un supermarket din capitala faceam niste cumparaturi,eram in raionul de paste.un italian de virsta a treia tot se uita la preturile noastre si ceva bolmoja.brusc apare sotia ,o moldoveanca zdravana cam de vreo 3 ori decat bietul italian,plina de lanturi si inele de aur.-michele!que fai cui?veni cua,dumnedzau matii!italianu ca un catel ascultator repede se apropiase de piciorul drept.am ras cu lacrimi!
Catalin
Domnule Erizanu,
Am asteptat … acest articol, aceasta opinie, aceasta pozitionare!! Sincer iti spun, cu sufletul la gura. L-am cautat de cinci zile , seara de seara. Pentru mine era,este crucial.In functie de aparitia sau neaparitia lui, ma consideram,ma consider pe deplin edificat in problema Basarabia. Ei bine, ai adeziunea mea la superlativ.Nu am nevoie de mai multe… “informatii”(sic!), de detalii biografice, culturale, artistice,morale,familiale(iarta-mi te rog efuziunea poate cam politieneasca). Am citit si am luat la cunostinta despre tot si toate. Din ceea ce ai scris, din ceea ce scrii,din ceea ce faci! Putini sunt la acelasi nivel si-n tara numita Romania.Rar , foarte valoros si necesar ca aerul si ca apa pentru noi toti ,atunci cand se intampla.
MULTUMESC !!
Poti sa ma cenzurezi(monitorizezi , cum se zice …modern acum)dar lasa acest MULTUMESC aici , la locul lui.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Mulțumesc. De fapt, nu fac nimic. Vreau un pic de normalitate. De firesc.
catalin codru
cataline basarabenii in general is tari.
Marian Manic
D-le Erizanu,
Cu tot respectul, dar nu am inteles ideea de baza al acestui eseu! Incercati sa aparati dorinta “liderilor” actuali din RM de a unifica Istoria Romanilor cu Istoria Universala intr-un singur obiect? Ce aveti in vedere prin “Integrarea istoriei naționale și universale sunt semnele maturității unei națiuni. “?! Afirmatia asta o bazati pe careva exemple ale tarilor dezvoltate si “natiuni mature” concrete, sau este doar o simpla vorba/impresie personala si subiectiva?! Eu chiar am fost curios despre acest fapt si am mai scormonit prin internet si am gasit exemplele SUA, Marii Britanii, Frantei in care in primul rand se pune accent pe istoria nationala si doar mai apoi pe cea globala. Iata uitativa si singuri:
1) SUA – NORTH CAROLINA STANDARD COURSE OF STUDY (Social Sciences): http://www.ncpublicschools.org/curriculum/socialstudies/scos/
2) SUA – SOUTH CAROLINA CURRICULUM: http://ed.sc.gov/agency/pr/Standards-and-Curriculum/old/cso/social_studies/social.html
3) SUA – MINNESOTA: http://education.state.mn.us/MDE/Academic_Excellence/Academic_Standards/Social_Studies/index.html
s.a.m.d pentru toate statele din componenta SUA
4) Marea Britanie – History Curriculum: http://curriculum.qcda.gov.uk/key-stages-3-and-4/subjects/key-stage-3/history/programme-of-study/index.aspx?tab=4
5) Franta – http://en.wikipedia.org/wiki/Secondary_education_in_France#Curriculum (din pacate si din lipsa de timp pentru Franta nu am gasit o sursa mai concreta la acest domeniu)
In al doilea rand, in eseul D-stra ati scris despre date istorice practic doar din spatiul European. De ce de exemplu nu ati scris despre evenimente din istoria Chinei, Japoniei, Mongoliei, sau a Zimbabwe, Nairobi, Ghana, Brazilia, Argentina, Peru, Mexica, etc… Ori acestea nu fac parte din istoria universala?! Nu trebuie sa raspundeti deoarece eu inteleg de ce nu ati dat aceste exemple – deoarece ele nu prea se studiaza la noi in scoli, se pune accent pe istoria mai mult regionala (sau Europeana) si doar foarte foarte putin se vorbeste despre locurile mai indepartate de pe glob. Atunci n-are sens comparatia care a-ti facut-o deoarece un popor in mod normal si rational ar trebui in primul rand sa doreasca sa-si cunoasca istoria stramosilor sai si doar mai apoi pe cea a celor dimprejur!
Iar daca guvernul tot vrea sa puna mai mult accent pe o istorie universala atunci cum explica ei aceasta banala discriminare fata de istoria Asiei, Americii Latine si a Africii? Uitand despre toate aspectele politice si economice ale acestei probleme trebuie sa ne dam seama ca copiilor in scoli li se impune un obiect bazat pe niste pareri subiective ale unor oameni care inca nu e clar cat de mari specialisti sunt in domeniul educatiei si in special cel al istoriei, or mie mi se pare complet idiotica aceasta decizie de a cumula istoria nationala cu cea universala intr-un singur obiect!
Gheorghe Erizanu
@Marian Manic: Nu sunt adeptul studierii istoriei integrate. Cum spunea un distins domn, denumirea de istorie integrată e ca și cealaltă invenție autohtonă: limba de stat. Sunt adeptul studierii Istoriei. Pentru actualele clase preuniversitare (ciclul gimnazial și liceal). Sunt împotriva Istoriei Integrate după modelul komunist. Dar sunt pentru studierea Istoriei universale și naționale, unde elevul să-și poată crea o imagine despre evenimentele importante ale lumii. Să nu mai creștem pui de protocroniști de pe băncile școlare.
Mie mi s-a părut că și așa am dat prea multe evenimente. Probabil, ar fi trebuit să pun câte ceva și din istoria Chinei sau Japoniei. Pe de altă parte, Istoria nu înseamnă o înșiruire exhaustivă de date. Selecția datelor face diferența. Și apoi, era doar un post pe un blog. Fără pretenții științifice.
Istoriile despre care vorbiți trebuie să existe. Dar ele se studiază în fazele superioare ale învățământului. Vedeți, pe de altă parte, v-a scăpat Istoria scrisă împreună de istoricii francezi și germani.
În societățile embrionare sau tinere, ca să utilizăm un cuvânt cu mai puține pretenții, ideile naționaliste și protocroniste ies în evidență. Și sunt firești. Dar lumea e diversă.
În cadrul URSS am fost naționalist. Recunosc. Dar într-o țară liberă nu poți fi naționalist, antisemit, xenofob. Atunci nu mai ești tu, ca individ, liber.
Istoria integrată nu putea să existe într-un regim autoritar. Regimurile autoritare au nevoie de dușmani. Komuniștii i-au găsit pe români. Istoria universală și națională pot fi împreună în regimuri democratice. Intoleranța este argumentul firii autoritare. De aia vreau o singură Istorie. Vreau un pic de normalitate. Atât.
AllDealsMD
tari de fire…