– Deschideți manualul. Citiți în liniște „În limba ta” de Grigore Vieru. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Amintiri” de Alecu Russo. Profesorul de română a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să culeagă cuderca din Cornu.
– Sărim substantivul. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Miorița”. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Profesorul de română a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să dea la teasc strugurii.
– Sărim adjectivul. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Copilărie” de Ana Blandiana. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Viața ca o pradă” de Marin Preda. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să dea cep la vinul proaspăt.
– Sărim verbul. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Adolescentul obișnuit” de Eugen Cioclea. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Gemenii” de Mircea Cărtărescu. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să bea un păhărel cu cumnatul Vasile.
– Sărim adverbul. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Dorința” de Mihai Eminescu. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Romeo și Julieta” de William Shakespeare. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să curețe feteasca din Leșițe.
– Sărim pronumele. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Muntele de foc” de Vasile Alecsandri. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Exuvii” de Simona Popescu. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să pună cartofii în Dealul Morii.
– Sărim articolul. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Lostrița” de Vasile Voiculescu. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Cronici marțiene” de Ray Bradbury. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat să pună porumbul în Hârtop.
– Sărim interjecția. Deschideți manualul. Citiți în liniște „Bătrânul poet” de Aureliu Busuioc. Pentru lecția viitoare citiți acasă fragmentul din „Caloian” de George Meniuc. Profesorul a lăsat copiii în clasă. Și a plecat la prima prașă.
A urmat examenul de capacitate. Și profesorul a plecat în vacanță. Căci vine iarăși unu septembrie. Culesul, teascul, butoiul, curățatul, pusul, prășitul.
Și examenul.
Mai multe rezultate...
Nic Arsanca
Trist, extrem de trist.
eliza
Din pacate nu foarte departe de adevar. si nu doar la tara, unde sunt cartofi de pus si vin de baut, ci si la oras, unde profesoarele au dureri de cap (mai ales cele de franceza) si reviste de citit. Multe materii se fac prost. Elevii se bucura. Note mari, timp petrecut in voie. Trist devine si pentru ei atunci cand termina liceul, ajung pe la facultate si vad ca nu se pot compara cu cei de la un liceu mai exigent sau cu cei din strainatate. Majoritatea dau din mana a lehamite si se pun pe lucrat ca sa faca un bat. Foarte (foarte foarte) putini sunt cei ce isi dau seama ca trebuie sa traga tare singuri. SI de obicei asta se intampla tot in familiile mai inzestrate moral si financiar, acolo unde parintii au bani de meditatii si isi incurajeaza copilul sa ajunga mai sus. Ceilalti, cei de care avem nevoie sa reuseasca, sa traga tare……
catalin codru
probabil sinteti un optimist incurabil,reesind din lista autorilor propusi de domnul profesor !
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Frumoase titluri. Frumoși autori. Foarte bun manual. Dar sunt un idiot. Nu un optimist. Acest manual a pierdut. Stă ca o unitate de măsură în Librăriile Cartier. Ministerul Educației a ales altceva. Ei doar nu sunt idioți. Sunt șmecheri.
mirka
Persista indemnul de a citi in liniste si nu cred ca nu e intamplator. As fi vrut sa am si eu o profesoara de romana care sa ne recomande asemenea lecturi. Ce folos ca am invatat pe de rost ca “substantivul este partea de vorbire…”
Gheorghe Erizanu
@mirka: Lecturile pe care le-am enunțat sunt dintr-un manual care a pierdut concursul. Copii noștri învață din alți autori. Ceea ce v-am prezentat ca lectură e prea bun pentru un manual din Republica Moldova. Oricum, manualul este în Librăriile Cartier. E limba și literatura română, clasa a IX. Elevii învață din alt manual. Unul mai aproape de profesorii noștri de română.
Catalin
Dom` Erizanu, tot cu dumitale am o vorba. Cica(…fara cronicari) ministrul asta nou de invataturi si educatiuni din Romania, domnul Funeriu, la bacalaul care vine repejor preste tinerele generatiuni, care va sa zica,va proceda ca si cu vamile de la vajnicele noastre hotare valahe. Domnii profi care vor fi prinsi cu niscai bistari(ce misto suna!) var fi(de)lapidati putin pre la politie si DNA!! Mai sa fie!? Dumitale ce zici? ar fi bine au ba? Intreb si eu asa,gandindu-ma ca dom` prof, vier ,degustator si cart(of)ar, n-a sarit numera/rul . L-o fi predat , totusi, cuiva.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Nu știu ce să zic. Sunt prea multe de spus. Bacul din România și Republica Moldova este asasinarea și schilodirea viitorului. Acești copii intră direct într-o lume coruptă, cinică și fără speranță. Volumul de cunoștințe și hazardul e prea mare. Și inutil. Copiii buni pot lua note proaste. Cei proști și șmecheri pot lua note mari. Pe de altă parte, nu poți muri de bătrânețe și să mai crezi în Ileana Cosânzeana sau Făt-Frumos.
Dacă DNA-ul a încheiat-o cu petroliștii, mogulii și escrocii financiari, atunci poate ajunge și la profesori.
Nu știu.
mvc
Citesc şi eu ca prostu’ şi chiar nu pricep nici textul nici comentariile adiacente ale autorului. Că doar n-ai să spui, Gheorghe, că lista autorilor sau a textelor e ceea ce face un manual. manualul e didactică nu literatură şi contează ce faci cu textul (ales pe principii didactice) nu ce text pui în carte… Ce simplu ar fi să reducem concursul la cea mai bună selecţie a autorilor. Deschid manualul ales de “şmecherii” de la minister. Câteva texte (În limba ta, Mioriţa…) coincid. Autori – şi mai mulţi: Vieru, Alecsandri, Eminescu… până şi Bradbury!!! Ei bine, mai apar în celălalt manual Blaga, Arghezi, Mircea Eliade cu secvenţe despre adolescenţă, Labiş, Stănescu, Sorescu… dar chiar nu contează!
E grav de tot însă că ai sărit atât de uşor peste verbe şi adverbe (cum să priceapă copilul subtilităţile naraţiunii, dacă nu cunoaşte elementarul în ceea ce ţine de acţiune?), dar mai ales peste articol. Cu lecturi ca la grădiniţă, oricât de mult ne-ar plăcea mie şi ţie literatura, vom avea o ţară de bâlbâiţi!
Şi esenţialul: ai (avem) atâta experienţă de participare la concursuri de manuale… poate e timpul să renunţăm la abordare isterică? Eu m-am obişnuit, iată, de mai bine de zece ani să propun ceva şi dacă nu aleg marfa mea, nu mă văicărez în public. “Şmecherii” de la minister, cum îi numeşti aleg ce le trebuie. Nu ceea ce crezi tu ori ceea ce cred eu că este bun. Asumându-şi responsabilitatea.
De câte ori comisia a ales alt manual decât al meu (care nu putea să fie, după mine, decât cel mai bun, că eu de altele nu pot face)… Trebuia să-mi rup părul de pe mine? Nu mai bine şi mai liniştit era să cred că cei care aveau de ales aveau nevoie de altceva decât de marfa mea?
Apropo, acum am înţeles că ai câştigat concursul şi că în acest an vei ferici copii cu un manual trăsnet. Că vreau şi eu să văd odată un manual model. Felicitări!
Gheorghe Erizanu
@mvc: Lecția de română nu are nimic cu concursul de manuale. E despre generația de bâlbâiți pe care o creștem. Și poate un pic de Dinescu. Atât. În rest au fost constatăi & comentarii. La care am răspuns. Despre concurs încă n-am scris nimic.
F. A. Dan
Bag de seama ca fiecare intelege doar exact ceea ce-l doare mai tare pe acel fiecare si nu litera si spiritul articolului de baza.
Gheorghe Erizanu
@F.A.Dan: Calitatea lecțiilor din școlile din sate, mai ales, pe mine mă doare mai tare decât manualele pierdute de un editor sau altul. Dacă lecțiile vor continua așa, atunci manualele noastre nu vor mai conta. Dupa aia nu vor mai conta cărțile noastre.
Faptul că mvc o face pe prostul, fiind aproape un înțelept… o privesc așa cum a vrut autorul să transmită mesajul. Ca pe un joc de cuvinte. Ca pe o comedie a scriiturii. Copiii pe care-i prostim în școli e o tragedie. Peste o habă de timp, mă tem, că nu vom mai avea metafore și alte figuri de stil pentru a desrie acea prostie națională.
La un institut al ASM-ului nostru era scris: „Pământul este bogăția cea mai de preț a poporului”. Mă tem că devine realitate. Eu credeam că oamenii sunt bogăția unei națiuni. Dar se vede că academicienii noștri știu mai bine.
mircea v. ciobanu
Eu aş propune să ne limităm la ceea ce poate face fiecare dintre noi. Înţeleg că e nobil să ne îndurerăm de problemele naţiunii, dar e prea uşor. E ca în bancul vechi, în care, în lipsa scândurilor pentru gardul ţarcului de vite, vom trece din oficiu la întrebarea a doua a ordinii de zi: construirea comunismului.
Iar sistemul, cu voia sau fără implicarea noastră se autoreglează. Şi pică, la timp. Inclusiv, comunismul. O şcoală bună astăzi nu se face la nivel “naţional” (uite cum sună!), ci pe fiecare postată îngustă. Tu ai nişte succese remarcabile de care trebuie să te bucuri, nu să te încrâncenezi: nişte cărţi, o fiică supradotată. Nu e puţin, nu fi trist! Ceea ce ai făcut tu, dă o şansă în plus naţiunii. Lamentările – niciodată. Ele nici funcţie terapeutică nu au, cum s-ar crede.
Iar în privinţa manualelor şi concursurilor… Multe se pot spune, dar o regulă aristocratică parcă se impune: nu poţi fi jucător şi arbitru în acelaşi timp. Nu eşti credibil.
Cred că îţi bag ceva în poştă, să mai polemizăm şi în particular. Că aici mă supărasei rău. Chiar mă dezamăgisei.
Gheorghe Erizanu
@Mircea V.Ciobanu: Nu sunt arbitru. Și nu m-am erijat niciodată în această postură. Încerc să-mi fac munca. Ca editor. Ca editor care are un blog. Și ca editor care are o emisiune despre cărți. Sunt subiectiv în toate. Și, pe timpuri, ca ziarist. Toți cei care au lucrat sau lucrează în continuare știu că prima condiție pe care o pun este libertatea. Libertatea de a alege manuscrisele care îmi plac. Libertatea de a face acest blog așa cum simt eu și nu cum cred eu că ar fi bine. Libertatea de a prezenta la Publika TV cărțile pe care le cred eu reprezentative și oaspeții pe care îi vreau. Sunt un tip incomod. Am prietenii mei și oamenii dragi mie. Nu am prieteni pentru beneficii.
Națiunea mă interesează concret. Atunci când un copil drag mie trece româna așa cum am prezentat-o, poate un pic exagerat, atunci mă deranjează. Ucide șansa unui copil. Pe care eu îl știu.
Nu cred că noi polemizăm. Și nu cred că ai alt punct de vedere. E firesc să țin la manualele editurii Cartier. E firesc ca tu să ții la manualele ÎEP „Știința”.
Dar postul era despre altceva.
talex
am aflat abia acum ca moderati o emisiune la publika! de ce nu postati emisiunile pe blog?! e o sugestie 🙂
Gheorghe Erizanu
@talex: Sunt pe http://www.publikatv.md. Nu e bine să fie atât de mult erizanu. Chiar peste tot.