Astăzi e ziua de naștere a lui Aureliu Busuioc.
De obicei, în ultimii ani, în apartamentul cu două camere de la etajul șapte sau opt (nu m-am descurcat niciodată cu etajul & ascensorul nervos), în această zi stăteau la povești cu Aureliu Busuioc: Eugen Lungu, Mircea V.Ciobanu & Gheorghe Prini, editorul, Vasile Romanciuc, Em.Galaicu-Păun,  Cornel, feciorul. De obicei, pe la zece și ceva seara, ajungea cu o sticlă de whisky și cu 20 de semnale din cartea apărută în acea zi, care-l avea autor pe Aureliu Busuioc, Oleg Bodrug, deputatul. De obicei, Oleg venea cu cineva. În fiecare an însoțitorul era altcineva.
La plecare, urcând în mașină, de la congresul Uniunii Scriitorilor din Moldova din acel 5 octombrie curent, Maria Șleahtițchi i-a spus că-i va telefona. „O să-ți răspundă Cornel,” i-a spus Aureliu Busuioc.
La două zile de la înmormântare, pe adresa editurii a sosit o scrisoare.
E din Timișoara. În plic erau două scrisori, pe două pagini diferite. Prima era adresată editurii.
A doua începea cu „Dragă Rică”. Era adresată lui Aureliu Busuioc. Și era o scrisoare personală.
Colegul de liceu, atent, îl felicita cu ocazia zilei de naștere.