Sunt un om de dreapta. Am crescut cu viața cucoanei Sașa, care a crescut-o pe bunica, care m-a crescut pe mine.
Vasile Ernu a fost solicitat de un mare editor bucureștean să prezinte un manuscris din textele sale publicate în presă. A fost fixată o oră. S-a întâlnit cu directorul. Au discutat condițiile contractuale. A băut o cafea. Apoi a fost preluat de redactorul cărții. S-au discutat condițiile de redactare. Apoi a fost preluat de PR-ul editurii. S-a pus la punct strategia de promovare a cărții. A fost semnat contractul.
Apoi redactorul a citit textul. A găsit o trimitere la un „boier al minții”. Și editarea a fost refuzată.
Sunt un om de dreapta. Dar am fost educat să respect opțiunile altora. De aia vom publica volumul lui Vasile Ernu Sînt un om de stînga.
Trebuia cineva să pună niște întrebări. Întâmplător, ele sunt puse de Vasile Ernu, care este „un om de stînga”:
„Sînt ca la căpătîiul unui om muribund, care ştiu că o să mai trăiască încă 30-40 de ani, dar care acum îşi dă duhul fiindcă şi-a pierdut speranţa şi sensul. Întrebarea mea a fost simplă: de ce acest lucru se întîmplă acum? Care sînt cauzele a ceea ce se întîmplă? Cum de nici Stalin şi nici Ceauşescu nu au putut să ne distrugă sensul şi speranţa? Cum de am ieşit mult mai optimişti, cu mult mai multă poftă de viaţă şi speranţă, dintr-o perioadă sumbră şi „aceştia” au reuşit să distrugă tot? Cum e posibil? Ce se întîmplă cu noi?
Un bun amic care din disperare că nu poate să-şi facă meseria aici a plecat din ţară, un intelectual remarcabil, Dan Ungureanu, îmi spunea amărît de undeva de prin Canada: „Sub regimurile totalitare, dizidența e posibilă. Sub dictaturi, revolta e posibilă. În regimurile clientelare, nici dizidența, nici revoluția nu sînt posibile. Românii nu mai vin la demonstrații fiindcă demonstrațiile nu duc nicăieri. Într-un regim democratic, demonstrațiile și grevele cresc presiunea opoziției asupra guvernului. În regimurile clientelare, opoziția e la fel de clientelară ca și puterea. Românii nu mai vin la manifestații fiindcă n-au împotriva cui manifesta. În totalitarism, o singură persoană era responsabilă pentru toate nenorocirile, pentru sărăcie, mizerie și supravegherea polițienească. Era simplu de înlăturat. În sistemul clientelar, hidra cu numeroase capete, răsturnarea nu e posibilă.”
Era până în iarna lui 2013, până la Roșia Montană, până la maidanezi.
Mai multe rezultate...
Florin O. Z.
Frumos spus. În cea mai bună tradiție a respectului valorilor.
Adaug, continuați să purtați vina și pe astfel de cărări, poteci, drumuri forestiere, drumuri nepavate, drumuri județene (scuzați, raionale/districtuale), șosele naționale și, evident, autostrăzi.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Încă suntem pe drumuri forestiere. Cu haiduci pe după stejari.
Florin O. Z.
Pe de altă parte, îl înteleg bine pe Dan Ungureanu, cel din Canada. Mai sunt mulți ca el, se știe, știm și știu.
Și aici există o soluție radicală, întoarcerea acasă (“cu arme” și cu bagaje). Adică cu adevărat acasă, în spațiul fizic românesc (nu romanesc) și în arealul limbii române.
dandy
Sint un om de centru. “De mijloc”. Pentru echilibru, am nevoie de dreapta si de stanga. De est si de vest. De sud si de nord. De un soare si o luna care nu stau in acelasi loc. Asta ar trebui sa inteleaga si editorii, mari sau mici. Altfel lumea cititorului de centru o ia razna. Intotdeauna in directie opusa dozarii programate. Sau aproape intotdeauna.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Frumos punct de privire.
Nichituș Victor
@ Dandy: Imi permit sa adaog la cele spuse de domnia ta ca, nu numai editorii, ci toti avem nevoie de un centru. Exact cum ai constatat domnia ta – pentru echilibru. Moldova, are nevoie in aceste momente si de dreapta dar si de stanga. De est si de vest. Avem nevoie de bunul simt al cetateanului dar si de bunul simt al politicianului. Altfel vom ajunge, cu totii, sa privim indiferenti la cele ce se vor intimpla, satui pana-n gat de nesimtirea care da pe dinafara.
vladimir b.
@Gheorghe,
am aflat povestea aseară, și m-am oripilat! Cîndva, editura de care vorbeai (nu-i dau numele, pentru că nici tu nu ai numit-o!), era o editură mică, discretă, apoi, editorul ei a devenit mahăr printre editori, și editura s-a făcut, grație editorului, ”mare”. Eu nu cred în măreția ei, decît ca o imensă cantitate de maculatură, pe care o deversează pe piața de carte! Nu zic că nu sunt și titluri excepționale, dar acelea sunt mai repede o excepție…Pe W.G.Sebald l-am descoperit prin ”Austerlitz”, editat acolo. Dar acel ”boier al minții”, neiubit de Ernu, a făcut tot ce i-a stat în puteri, probabil, ca ”un om de stînga” să nu apară la acea ”mare editură”. Deci, mă întreb, ca orice om cu scaun la cap, cine conduce acea ”mare” editură, editorul sau ”boierul minții”, pe care Ernu a avut imprundența sau oftica să-l atingă cu pana sa??? -acum Cartier va scoate castanele încinse din foc?
Gheorghe Erizanu
@Vladimir B.: Le scoatem. Nu e prima dată.
dandy
Cartier va scoate o carte buna. (“Buna” de la “buna de citit”.) Si nu e prima data.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Cel puțin e o carte care pune întrebări. Și ne face să gândim un pic.
Vladimir B.
E o miza prea mică, pentru o carte care se scoate cu atîta efort! Ar trebui să schimbe lumea, dom’le))))))