În 8 octombrie 2007 Vlad Filat, Alexandru Tănase, Mihai Godea, Iulian Fruntaşu, Angela Braşoveanu, Andrei Malaşevschi, Valeriu Streleţ, Veaceslav Negruţă au format grupul de inițiativă pentru formarea unui nou partid politic. Erau tineri. Veaceslav Negruță era profesorul clasic. Cu ochelari, delicat. Și fără datorii la bănci. Juca fotbal. Și juca bine.Viața politică era dominată de Vladimir Voronin și PCRM. Dorin Chirtoacă era ales primar de Chișinău. Partidul nou creat urma să fie în opoziție tranșantă cu PCRM și în opoziție cu PDM, PPCDM.
Erau în căutarea unei denumiri. Se vedeau Populari, ca și Popularii europeni. Și era firesc să fie Partidul Popular. Dar Iurie Roșca a zis că „popular” este proprietatea sa. Îl aveau pe Voronin ca adversar politic și au preferat să cedeze. Atunci au cedat prima dată. Așa a apărut PLDM-ul.
Veaceslav Negruță era specialistul în finanțe. Era firesc să fie ministru de finanțe. Era cunoscut mai ales cu numele „mister net”. Cei care au de a face cu bugetele sau contabilii sunt proverbiali. În cazul lor orice întrebare are un răspuns. „Nu”. Se mai zice că primul cuvânt pe care îl rostesc viitorii contabili este „nu”.
Veaceslav Negruță m-a iritat în primele modificări la Codul Fiscal. A apărut TVA-ul la cartea pentru copii. În acel parlament erau și doi editori. Unul dintre ei era mare editor de carte pentru copii. Am fost uimit, eufemistic vorbind. Recunosc, am zis într-un cerc foarte îngust că Negruță gândește ca un „buhalter”. Și eu îl credeam ministru. (A fost o scăpare. Au vrut să facă ordine în codurile vamale. Și s-au luat cu altele. Lucruri mai importante decât cărțile.)
De cazul Sandulache știe orice maidanez. E ca-n Esenin.
Veaceslav Negruță a depus cererea de demisie în iunie. A fost acceptată pe 14 august. Este o demisie de onoare. Și o demisie de atitudine. A unui om cu mult bun simț. Singur. Onest. Corect.
După patru ani un ministru de finanțe demisionează. Ministrul Negruță pleacă cu o datorie personală de juma de milion de lei.
Și nu mai e tânăr.
Mai multe rezultate...
vladimirt b.
De ce toate demisiile de bună voie se consideră automat, de ”onoare”? E o onoare ca omul să nu mai vrea să fie ce a a fost? Nu pricep!
Gheorghe Erizanu
@vladimr b.: E o noțiune atât de rar întâlnită, încât, recunosc, am avut o slăbiciune și am utilizat-o. Pe de altă parte, presa vehicula următoarele tâmpenii:
1. un savant, alias expert/analist, politic: finanțele au intrat într-o altă fază de dezvoltare. E nevoie de un nou ministru, de un alt calibru.
2. un ziar: PLDM-ul se pregătește de alegeri și se spală de Negruță.
3. un consilier: Negruță a fost un ministru foarte slab.
vladimir b.
Fie, cum spui!
Dar să nu-l mai onorăm. Merită cît a făcut.
Poate că este incomod pentru toți.
Chiar și pentru el însuși.
Să-l lăsăm exact, deci, cum ai scris: singur!
Gheorghe Erizanu
@vladimir b.: A fost printre cei mai buni miniștri pe care i-a avut Republica Moldova în 20 de ani de guvernare.
Florin O. Z.
Din păcate, mult prea frecvent, profesioniștii, cei buni, cei onești și cei integri sunt victimele nepăsării, politicianismului și ale atitudinilor de tipul “nimeni nu este de ne-înlocuit” “las’ că o dregem noi” și/sau “merge și așa.”
Oamenii de caracter și de valoare autentică sunt greu de găsit, dar foarte ușor de pierdut.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Acesta a fost mesajul pe care am vrut să-l tranmit. Poate nu chiar așa tranșant. Presa basarabeană încerca să-l înlocuiască cu un mesaj complet diferit.