La început a fost Cum mi-am învățat băiatul cifrele și număratul.
Apoi a fost Alfabetul vesel. În 1979, la editura moscovită Detskaia literatura apărea versiunea rusă, în traducerea excelentă a lui Valentin Beristov, desene de E.Gorohovski: Veselaia azbuka (Alfabetul vesel).
- „Veselaia azbuka” (Alfabetul vesel), Editura Detskaia Literatura, Moscova, 1979.
Apoi învățatul cifrelor și a număratului și alfabetul vesel s-au topit în ceea ce avea să devină cea mai iubită carte pentru copii: Albinuța.
Prima ediție a Albinuței a apărut în 1979. Lumina era editura didactică din acea perioadă, care ar fi trebuit să scoată Albinuța. Vieru n-a vrut ca o carte pentru copii să treacă prin aprobările metodice ale unei edituri didactice. A fost preferată Editura Literatura Artistică.
Lică Sainciuc, pe atunci tânăr, a acceptat să ilustreze cartea. Ceilalți pictori din sistemul editorial moldovenesc nu cunoșteau limba. Iar cei care cunoșteau româna nu voiau să o ilustreze din cauza onorariului mic și a termenului restrâns de executare.
De la 1979 încoace toți copiii învățau literele și cifrele cu Grigore Vieru și Lică Sainciuc. De obicei, o Albinuță era ruptă de atâta citit și alta nouă, cumpărată, și pusă în raft. Pentru cei care vin.
Au fost cinci ediții.
În 1991 Editura Hyperion din Chișinău scoate prima ediție cu litere românești.
În 1994 Editura Didactică și Pedagogică din București scoate Albinuța pentru copiii din România.
Au fost nouă ediții.
Pe parcursul anilor Grigore Vieru a lucrat asupra textului.
Iar Lică Sainciuc făcea ca o floare de pe copertă la o nouă ediție să apară cu niște pistrui sau pupăza să se uita altfel decât în ediția precedentă.
Așa Albinuța a ajuns la ediția a XV-a.
