Am scos în vară ediția a doua a antologiei lui Eugen Lungu Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene. Prima ediție apărea în 1995 la Editura Arc.
Dar un editor cu sâmbure nu se mulțumește doar cu o nouă ediție. Am vrut să vedem ce-au făcut optzeciștii basarabeni în douăzeci de ani, vârsta unei generații/promoții literare. Așa a apărut volumul doi: Portret de grup. După 20 de ani.

Sud-Est cultural, ca o revistă de artă, cultură și civilizație care se respectă,  dedică numărul 4 din 2015 optzecismului basarabean. Cu genericul: „Optzecismul: grupare sau generație literară?” Lucia Țurcanu, Eugen Lungu și Mircea V.Ciobanu vin cu sinteza. La anchetă răspund Vladimir Beșleagă, Mihai Cimpoi, Vitalie Ciobanu, Em.Galaicu-Păun, Adrian Ciubotaru, Nina Corcinschi, Aliona Gratii și Anatol Moraru.
Sunt nevoit să repet. Generația 80 este opera lui Eugen Lungu. O generație nu există fără un critic literar. Care-i unește, așează și-i enervează.  Eugen Lungu a părăsit poeții de vârstă, cei care se numesc Generația „Ochiului al treilea”, pentru optzeciști.
Generația Dabija, Lari, Romanciuc a fost abandonată și de un alt critic, care ar fi trebuit să fie al generației lor: Andrei Țurcanu. Care a preferat, mai degrabă, șaizeciștii. Care-l aveau deja pe Mihai Cimpoi. Și pe Vasile Coroban.
Generația „Ochiului al treilea”, care părea inițial mult mai omogenă decât optzeciștii, riscă să rămână în istoria literaturii fără un factor de cimentare, fără criticul generației. N-are cine-i enerva.
Pe de altă parte, ce facem cu Iulian Fruntașu, care nu are nevoie nici de generație, nici de criticul generației? Andrei Țurcanu, în interviul acordat Ninei Crocinschi, fragmentul publicat se vrea o istorie a literaturii române din Basarabia, afirmă că Beata în marsupiu, carte apărută în 1996 la Cartier, este „o apariție singulară, apariția deceniului”.
Iulian Fruntașu va apărea în 2016 cu o antologie de poeme. În Cartier popular. În afara generațiilor.