Tudor Ctitor a demisionat din funcția de director al Combinatului Poligrafic din Chișinău. La vârsta de 67 de ani. Piața poligrafică, atentă la politic, a vorbit mai mult prin fumuare decât public despre această demisie neașteptată.
Directorul Ctitor conducea de cca 30 de ani cea mai mare tipografie din Republica Moldova, unul dintre cei mai mari agenți economici de stat. Imaginea lui în lumea poligrafică era foarte asemănătoare cu cea a doamnei Vrabie, fostul președinte de la MAIB, în lumea bancherilor moldoveni.
Tudor Ctitor a venit la Combinatul Poligrafic în anii 90. Pe atunci cea mai mare tipografie din Chișinău și cea mai bine utilată era Tipografia Centrală. Și tot datorită lui Tudor Ctitor, care, în perioada RSSM-ului, fiind responsabil la CC al PCM în domeniul poligrafic, a investit direcționat în Centrală.
Au fost ani când tipografii făceau economie la căldură, iarna; trimiteau în concedii forțate angajații: nu erau comenzi; reparau mașinile poligrafice nemțești la strungurile din mahalele Chișinăului; editorii erau obligați să fie importatori de hârtie; salariile se dădeau cu luni întârziere.
Ctitor fuma câte două pachete de „Temp” pe zi. Dădea salariile la timp. A menținut colectivul. Deseori, cu metode dure. Rondul de dimineață al directorului se auzea la legătorie ce spunea și cum spunea în offset. Intrarea în cabinetul directorului era un duș rece pentru orice angajat. În orice anotimp. Poligrafiștii nu s-au transformat în vânzători la piață. I-a învățat să respecte termenii, să fie punctuali și să asigure calitate. A adus an de an utilaj. A schimbat mașinile de tipar. A construit. A creat marile edituri din Republica Moldova. Certându-i nervos pentru datorii, rugându-i dulce pentru noi comenzi.
Poligrafiștii îl înjurau și îl respectau. Se bucurau când dădea în bară. Se minunau cum știa să iasă din orice situație.
Ctitor a dat mașinilor de tipar nemțești spirit german cu tipografi moldoveni, ucraineni sau ruși. Tudor Ctitor n-a fost un top-manager. A condus cu Poligraful ca un gospodar.
Iar cartea din Republica Moldova arată astăzi așa datorită Combinatului Poligrafic. Altfel am fi fost cu zece ani în întârziere.
În ultimii ani Tudor Ctitor a abandonat fumatul. Și tot mă tachina: „când îl lepezi, Gheorghe?”
Aveți respectele cărților Cartier, domnule Ctitor. Mai am de fumat.