Ar fi putut împlini azi 83 de ani. Dar a trăit scurt. Cum trăiesc marii poeți. Ca să vină alți mari poeți. În alte timpuri.
Un soldat…
Un soldat ţinându-se cu mâinile
de marginea unui nor…
De bocancii lui, cu mâinile încleştate
se ţine alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul şi altul,
şi-aşa până-n miezul pământului.
Eu mă las s-alunec pe şirul lor
ca pe-o frânghie,
şi-alunecând, cataramele
centurilor lor, îmi zgârie faţa.
Şi-alunecând, îmi zgârie pieptul
şi-alunecând, alunecând, îmi sfâşâie
fâşii de carne,
şi-alunecând, alunecând rămâne din mine
numai scheletul.
Când în sfârşit ajung, mă-ntind cu tâmpla
pe o piatră.
În timp ce dorm, fâşiile smulse
se-ntorc de sus şi mă-nvelesc.
M-ajunge din urmă şi sângele pierdut,
şi durerea.
Deschid ochii, mă uit.
Coloana de soldaţi, nu se mai vede.
Probabil că vântul a-mpins-o
cu nor cu tot, în altă parte.
Mai multe rezultate...
Nic Arsa
Dragul de el … Fără Nichita Hristea, limba și literatura română, dar și spiritul general al românismulului ar fi fost sensibil mai sărace.
Mulțumiri de aducerea aminte a staturii unice a dumisale.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Cu mare drag.