Dragi prieteni,
Situaţia excepţională a afectat grav toate domeniile de activitate, inclusiv industria cărţii. O ramură întreagă, deopotrivă parte a economiei, a culturii şi a educaţiei, riscă să se prăbuşească ireversibil. Oricât de mult s-au străduit colegii (autori, editori, tipografi, librari) să facă faţă situaţiei şi să muncească fără a ţine cont de riscuri şi restricţii, de vreme ce librăriile nu sunt vizitate de cumpărători, ramura moare.
Vă îndemn să deschideţi uşa librăriilor şi să procuraţi cărţile
necesare pentru voi şi prieteni. În vremurile acestea, ca să dăm o şansă
viitorului, cartea ar trebui să devină marfă de primă necesitate şi
cadou preferenţial.
Cei care au trăit timpurile totalitare ştiu ce înseamnă să nu găseşti
cartea căutată. Azi aceste cărţi, toate, fără excepţie, sunt la
dispoziţia cumpărătorului şi a cititorului, rămâne doar să intre în
librărie ori s-o caute pe reţelele de difuzare on-line a cărţilor. Dar
mâine s-ar putea ca aceste librării, nevizitate, să-şi închidă uşile şi
să dispară de pe harta localităţilor.
Mă adresez, în primul rând, chiar autorilor noştri, editorilor,
tipografilor, librarilor; mă adresez intelectualităţii, care înţelege
cel mai bine ce înseamnă dispariţia cărţilor şi a ramurii întregi; mă
adresez tuturor celor care înţeleg că din orice criză se iese cu
ajutorul cunoştinţelor şi că viitorul se construieşte consultând cărţile
bune.
Nu vă îndemn să cumpăraţi neapărat cărţile noastre, ale unei edituri
anume sau ale „producătorului autohton”. În librării puteţi găsi cărţi
editate în diferite limbi şi în diferite ţări, pentru necesităţile
diferite ale cititorului. Trebuie să alegem din puţinul pe care îl avem
şi pentru carte.
Important e să facem, împreună, să supravieţuiască librăriile, mari şi
mici. Dacă vor funcţiona librăriile, va supravieţui reţeaua de cărţi,
dar şi fiecare editură şi tipografie în parte. Dacă vor funcţiona
librăriile, vom avea viitor.
Vă îndemn încă o dată, cumpăraţi, fiecare dintre Dumneavoastră, cel puţin o carte!
Hai sa arătăm lumii întregi, nouă, în primul rând, dar şi copiilor noştri, ca suntem o naţiune cultă, care are viitor.
iuliu Ibanescu
Îmi place să intru în anticariate și să caut cărțile cu diverse texte scrise cu pixul în interior. Cu urări concise și demne de la oameni serioși (”De la George, cu drag, Crăciun 1996”) care fac cărți cadou, cu mici vanități exprimate în marcarea expeditivă și rece a proprietății (”M. Ionescu, dec. 1994”) sau cu adnotări naive de pipițe (”2002, într-o toamnă răcoroasă și tristă”) care simt nevoia să imprime o carte cu o părticică din sentimentele lor de la data cumpărării. Nu contează cu ce e cartea, nu contează că am mai citit-o, nu contează nici măcar că micul dictator al anticariatului îi stabilește de la sine putere un preț absurd care nu s-ar justifica nici de-ar fi nouă. Pipițele au avut dreptate, în fond. Să cumperi astfel de lucruri este ca și cînd ai cumpăra suflete sau, în orice caz, e cel mai apropiat lucru de asta. Și nici un preț nu e prea mare pentru un suflet cumpărat.