Număratul borcanelor cu murături și „tușonkă” de la Condrița, reședința președintelui Republicii Moldova, nu face cinste nici președintelui Maia Sandu, nici ziariștilor, nici fostului președinte Dodon. Număratul telefoanelor și marca telefoanelor nu face cinste nici președintelui Maia Sandu, nici ziariștilor, nici fostului preș. Poate doar o reclamă iPhonului, pe care ziariștii noștri (mai ales cei de la instituțiile de stat, care evită să numească edituri care au scos cărți ale scriitorilor pe motiv că se încalcă legea publicității) o fac într-o fericită nebunie. Mersul pe covorul prezidențial și număratul pașilor actualului președinte de către fostul președinte e din scenele copiilor de patru ani, care au avut o jucărie care acum e la alt copil. De aia urlă de parcă a picat cerul. Dar cerul e pe loc. Steaua și stele sunt pe loc. Și luna e la locul ei.

Președintele unei țări, chiar și al unei țări sărace, este un simbol al țării. Numărătoare de flori, de covoare, de telefoane, de bani cheltuiți în delegații, de borcane ține de evidența contabilă și administrativă. Un președinte de țară nu trebuie să facă două escale ca să ajungă în Bruxelles. Timpul lui e mai important decât cele câteva mii de lei economisiți. Pentru ziariști, argumentul contabil, ar fi: dacă un președinte aduce ajutoare de 16 milioane de euro, atunci el poate investi 16000 de euro în delegație? E ca o știre pe care o faceți fără timpul pentru documentare, fără computer. Ați investit doar într-un pix de 6 lei. Și o foaie A4.

Iar știrea ziaristică va rămâne pe acea foaie A4, scrisă cu litere de mână. Cu pixul. În afara Imperiului Netului. Pentru orgoliul personal.