„Spune-mi ce mașină conduci, în ce casă locuiești, ce baghetă mănânci și-ți voi spune ce cărți citești.” Acest promo la „Cărțile săptămânii” de la Publika TV a apărut în loc de „Cu o floare nu se face primăvara bla-bla-bla…” Emisiunea e la 10.05 în fiecare sâmbătă. Și în reluare e duminică, după ora 11 seara. Nu e nimic spectaculos. Vorbim despre cărți. De fapt, pornim de la cărți. Vorbim despre lucruri simple.
Invitați și teme care au fost în emisie: Nicoleta Esinencu, Vladimir Beșleagă, Vsevolod Ciornei, Iulian Fruntașu, Bogdan Dascăl, Lică Sainciuc, Vasile Romanciuc, „Polonia lui Michnik”, „Basarabia lui Stasiuk”, „Vodkă sau carte”, „Cartea pentru copii”.
Invitații de mâine: Mihai Cimpoi și Mircea V.Ciobanu.
Tema: Scriitorii basarabeni în Istoria lui Manolescu.
Cărțile acestei săptămâni:
1. ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE. 5 SECOLE DE LITERATURĂ
de Nicolae Manolescu (Editura Paralela 45, 2008)
2. PRINȚESE DATE UITĂRII SAU NECUNOSCUTE de Philippe Lechermeier și Rebecca Dautremer. Traducere din limba franceză de Șerban Foarță (Editura Vellant, 2007)
3. DESPRE GEOPOLITCĂ de Oleg Serebrian (Editura Cartier, 2009)
4. PENTRU CINE BAT CLOPOTELE de Ernest Hemingway. Traducere din engleză de Ionuț Chiva (Editura Polirom, 2008)
5. STRATEGIILE SAMURAILOR de Boye Lafayette de Mente. Traducere din engleză de Dana Ligia Ilin (Editura Humanitas, 2008)
Cărțile pot fi găsite în librăriile Cartier. Sunt genuri diferite. Sunt cărți de budă, sunt cărți de raft, sunt cărți dintre jucării, sunt cărți de pe noptieră, sunt cărți de lângă șezlong.
Mai multe rezultate...
m.vklvsk
uite un articol exact despre tema asta, la Tiuk! –
http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=256
Mihail VAKULOVSKI
Istoria lui Manolescu şi basarabenii
Nicolae Manolescu a publicat prima ediţie a primului volum din Istoria critică a literaturii române în anul 1990, iar de atunci a scris tot mai puţină critică literară. „Istoria literaturii” lui Nicolae Manolescu e poate cea mai aşteptată de către scriitori carte, asta pentru că fiecare se visa în paginile ei, dar – vai – majoritatea scriitorilor contemporani au rămas pe lîngă, iar cei care au intrat nu-s tocmai fericiţi de ce-a spus despre ei Criticul. De aceea, din cea mai aşteptată carte Istoria critică a literaturii române a devenit cea mai „discutată” carte, cea mai bîrfită, înjurată şi cea mai urîtă carte a scriitorilor încă în viaţă. Nicolae Manolescu este un critic hedonist, aşa cum spuneam în monografia pe care am scris-o (prima monografie despre Nicolae Manolescu), un critic subiectiv şi plin de personalitate, aşa cum trebuie să fie un scriitor, dar aşa cum scriitorii nu cred că trebuie să fie un critic. Recunosc că mie-mi place cum scrie Manolescu, dar cred că ar fi fost mai înţelept ca Istoria critică să se fi oprit – acum – la literatura contemporană. Asta pentru că pînă aici criticul a scris fără grabă, atent şi super profi, iar de la un moment dat „istoria” se rupe şi nu mai e la fel de credibilă. Lipsesc scriitori foarte buni şi foarte importanţi pentru multă lume, apar scriitori care pentru multă lume nu înseamnă absolut nimic, asta mai ales la „Generaţia 80” şi la „Optzecişti întîrziaţi. Generaţia 2000” – nu dau nume doar pentru că despre asta s-a tot scris (deja? Mda, deja…). Apoi, criticul prea te expediază uneori, uneori fără argumente şi fără cunoaşterea obiectului muncii, din păcate. Pe mine, de exemplu, mă interesează ce-a scris Manolescu despre scriitorii basarabeni. Iată TOT ce-a scris Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române despre literatura română din Basarabia: „Basarabenii, numeroşi, inegali, sînt, cu puţine excepţii (Vitalie Ciobanu, Leo Butnaru), depăşiţi cu totul (Grigore Vieru), ori defazaţi (majoritatea)”. Atît. Doar atîta, în 1495 de pagini? Da. Mda… Oare Nicolae Manolescu a citit George Meniuc, Vasile Vasilache, Nicolae Esinencu, Vladimir Beşleagă, Aureliu Busuioc, Constantin Cheianu, Andrei Burac?… Oare de ce Vitalie Ciobanu ar fi mai „excepţie” decît Vasile Gârneţ, Nicolae Popa sau Em. Galaicu-Păun, colegi de generaţie cu el muuuult mai talentaţi. Grigore Vieru e mai depăşit decît Adrian Păunescu, care şi-a găsit destul loc în „Istorie…”? Oare scriitorii post-optzecişti români îs mai talentaţi şi mai puţin „defazaţi” decît „defazaţii” basarabeni Dumitru Crudu, Ştefan Baştovoi, Iulian Fruntaşu, Alexandru Vakulovski, Mitoş Micleuşanu, Nicoleta Esinencu, Iulian Ciocan, Vasile Ernu… şi de ce aceştia-s mai „defaţaţi” decît Vitalie Ciobanu? Pentru că-s mai scriitori şi scriu mai bine? A reuşit Manolescu să citească pînă la capăt romanul lui Vitalie Ciobanu? Întrebări retorice, fireşte. Faza e că nu poţi să fii atît de superficial şi să pretinzi că ai pus semnătura pe istorie, fie ea şi a literaturii.
Gheorghe Erizanu
@m.vklvsk: Manolescu este al patrulea făuritor de canon. După Maiorescu, Lovinescu și Călinescu. Din această cauză părerea lui hedonistă și subiectivă contează enorm. Literatura din Basarabia va rămâne, poate că e bine, doar în cei doi făuritori de canon de aici: Vasicle Coroban cu „Romanul moldovenesc contemporan” și Mihai Cimpoi cu „ O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”. Nimeni nu va mai citi sute de pagini de maculatură ca să vadă ce-i cu basarabenii. Întrebările tale retorice rămân în vigoare. Paradoxal, dar la Călinescu basarabenii erau integrați. Manolescu îi separă din nou. Poate voi reveni cândva cu cele 8% de iubire românească pentru basarabeni. Este vizibilă mai ales în politică.
Pentru o emisiune tv e bine să discutăm despre basarabenii din Istoria lui Manolescu. Pentru literatura română e bine să discutăm despre scriitorul român, indiferent de punctul geografic unde se află scaunul scriitorului. Observațiile și întrebările tale retorice sunt pertinente.
dandy
Si ce e cu cei care nu maninca bagheta, ci piinea noastra ce de toate zilele?
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Sunt ca în poezia lui Busuioc ci lecturile lui, ale părinților și a buneilor. Care șopteau „Miorița”. Asta e varianta romantică. Altfel, cei cu pâinea mănâncă pâinea noastră cea de toate zilele pe televizorul nostru cel de toate zilele.
m.vklvsk
total de acord cu tine
Catalin
Dom` Erizanu,
candva, zau ca mi s-a parut ca Manolescu e… MANOLESCU. Acum, baş (ardelenism… intraductibil) că revin la o treaba mai rezonabila: Manolescu e manolescu si in rima perfecta cu Calinescu (scuzati cacofonia) Injura-ma, dom` Erizanu, fa ce vrei cu mine , da` iaca ,mi-a iesit pre rostrum.Branza, ranza si osanza- zic liceenii din urbis natalis -sunt cuvinte dacice in rima cu “ci” si “ce”. Nu-i frumos ce zic, dar zic. Ei!!
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Pentru emisiunea Cărțile săptămânii Manolescu a fost un pretext. Să vedem ce facem și unde sunt scriitorii români din Basarabia. Dacă sunt. Dacă rezistă concurenței în spațiul literaturii române. Și dacă merită eforul să discutăm despre ei. Despre noi. Atât. Manolescu are dreptul la eroare. Canonul literar din secolul XXI nu mai poate fi făcut ca în secolul lui Maiorescu. Valul de informație, volumul de informație este imens. Sunt alte reguli. Nu mai pot scrie cu toate literele mari nici cuvântul FEMEIE, mite MANOLESCU.
talex
Haladuind prin arhiva blogului Dv, am dat de acest articol, dupa care am trecut pe la Tiuk. nu-mi vine a crede, doar atat a putut spune Manolescu despre scriitorii basarabeni, adica n-a spus mai nimic, iar ce-a spus nu e de bine. mai degraba a dat dovada de autosuficienta. e ca si cum scriitorii basarabeni nici nu exista. Interesant…
Gheorghe Erizanu
@Talex: În perioada când Nicolae Manolescu era critic literar scriitorii basarabeni nu existau. Când au apărut scriitorii basarabeni Nicolae Manolescu și-a pus pana de critic în cui.