Ăsta-i Balconul Cultural. Din centrul Chișinăului.

Este ultima operă de artă pe care au dat-o artiștii moldovenii în ultimul deceniu. Pe timpuri mai puțin monumentale în locul Balconului Cultural era un gazon moldovenesc: câteva fire de iarbă obosită, troscot, romanițe, păpădii, urzici. Și pământ.
Într-o primăvară, când s-a încălzit și s-au arătat la soare vacile domnului, au apărut tractoare, artiști vizuali, Vladimir Uss, mașini cu mortar și un buget de patru mii de euro pentru un proiect de artă vizuală. Așa a apărut fundamentul.
Apoi a venit iarna. Au dispărut vacile domnului, artiștii vizuali, Vladimir Uss și gazonul moldovenesc. Și a rămas fundamentul.
A mai venit o primăvară. Cu vacile domnului, cu artiști vizuali, cu Vladimir Uss. Cu macarale. Așa a apărut balconul. Din panouri Corbusier.
A venit altă iarnă. Au dispărut vacile, artiștii vizuali, Vladimir Uss. Și a rămas balconul.
A mai venit o primăvară. Cu vacile domnului, cu artiști vizuali, cu Vladimir Uss. Așa au apărut termopane, rolete și un afiș, probabil, cu Vania Răutu.
A venit altă iarnă. Au dispărut vacile domnului, artiștii vizuali, Vladimir Uss. A rămas balconul, termopanele, roletele trase și afișul cu Vania Răutu.
Scuzați, dar a mai venit o primăvară. Cu vacile domnului, cu artiști vizuali, cu Vladimir Uss, cu sudori. Așa au apărut scările art nouveau. (Mi-a scăpat o primăvară și o iarnă cu Vladimir Uss end Ko. și paleți în loc de scări).
Prin februarie-martie s-a terminat ultima iarnă. Au apărut niște cartoane și un monument Tsereteli. Exact în perioada când gazonul moldovenesc este verde, frumos. Și aproape englezesc.
Înseamnă că a venit primăvară. Cu artiști vizuali și cu Vladimir Uss. Nu vreau să cred. Dar e adevărat. Încă n-au apărut vacile domnului.
Primăvara asta a venit mai devreme.