Ziua de 1 aprilie ar putea fi declarată, în România, Ziua comemorării tuturor românilor masacraţi, deportaţi, torturaţi şi condamnaţi la moarte prin înfometare de regimul totalitar sovietic de ocupaţie. O iniţiativă în acest sens a fost făcută, în Parlamentul României, de către deputatul Tudor Panţâru.
Potrivit deputatului basarabean, moartea preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu cea a vârfurilor politico-militare ale ţării sale, în catastrofa de la Smolensk, produsă pe 10 aprilie, a readus în discuţiile publice deja cunoscutul masacru de la Katyn. Despre Katyn s-a vorbit mai mult decât despre cei care se aflau în avionul prăbuşit. Preşedintele Kaczynski a murit pentru că a vrut să dea comemorării masacrului importanţa pe care considera el că o merită evenimentul.
„Dar tot în aprilie, în anul 1941, 3000 de români bucovineni au fost seceraţi de mitralierele bolşevicilor în localitatea Fântâna-Albă din nordul Bucovinei. Din iunie 1940 până în martie 1953, au fost deportaţi în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, rămase sub ocupaţie, au fost distruse prin metode inumane. Documentele istorice ne dezvăluie că 300 de mii de oameni au decedat în urma foametei organizate în Basarabia în 1947”, a spus Pantâru, reamintind şi Rezoluţia din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care califică foametea organizată de regimul stalinist, ca fiind o crimă împotriva umanităţii.
Pantâru a precizat că este greu să ştergi din memorie masacrarea românilor bucovineni de la Fântâna-Albă, foametea din ’47, martiriul basarabenilor deportaţi în gulaguri şi cei torturaţi în beciurile NKVD-iştilor. Acesta a amintit şi despre românii basarabeni, care au fost aruncaţi de vii în gropile de var. „Pentru aceste crime încă nu şi-a cerut nimeni iertare!”, a punctat deputatul.
Spre ruşinea clasei politice româneşti, calvarul bucovinenilor şi basarabenilor rămâne necunoscut pentru societatea românească. Dacă în cazul Poloniei admirăm efortul întregii naţiuni întru menţinerea vie în memorie a tragicului destin polonez, noi privim neputincioşi la cazierele judiciare solicitate de către Autoritatea pentru Cetăţenie, ca un impediment, în derizoriu, în calea basarabenilor şi bucovinenilor care vor să-şi redobândească cetăţenia română pierdută. În Polonia – lacrimi, salve de tun în memoria celor masacraţi la Katyn, dar în România – funcţionari operând dosarele urmaşilor celor lipsiţi de cetăţenia română peste noapte şi masacraţi de bolşevici în Basarabia, Bucovina şi Siberia cu maximă duritate şi exigenţă administrativă ori, pe alocuri, cu o nepăsare birocratică inumană, se arată în iniţiativa legislativă.
„Nu este doar o chestiune de nuanţă, deşi nuanţa uneori spune totul! O ţară care îşi desconsideră trecutul nu are viitor! Un popor care îşi neglijează fraţii nu poate pretinde respectul altor popoare! Vă reamintesc faptul că România a pierdut întâietatea sprijinului acordat Republicii Moldova în drumul său spre Uniunea Europeană, aceasta revenindu-i Poloniei”, a conchis Tudor Panţâru.
Comandă prin telefon: 068 555 579 Program: Luni - Vineri: 09.00 - 17.00
Mai multe rezultate...
Mircea
Recunoasterea crimelor savarsite de catre regimul stalinist la Katyn ar trebui sa faca parte dintr-un fenomen mai general de recunoastere a esentei criminale a acelui regim. Cu siguranta ca toate popoarele din fosta US au suferit. O acuzare simbolica (un eventual proces) ar putea fi in primul rand utila rusilor, care poarta pe umerii loi responsabilitatea celor intamplate. Dar pentru aceasta mai trebuie un Gorby. Daca românii ar obtine recunosterea oficiala a celor descrise mai sus, ar fi excelent si cred ca ar merita sa intre in clubul natiunilor care se respecta.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Frumos răspuns. Dar, mă tem, că răspunsul lui Catalin e mai aproape de adevăr.
Catalin
Domnule Erizanu,
Te rog sa ma ierti si sa-mi treci cu vederea eventualele lim ite ale “sentimentului romanesc al fiintei” detectabile probabil in cuvintele ce le voi asterne mai jos. Imi asum riscul acesta pentru ca stiu cu cine vorbesc.Nu stiu, poate sunt sau nu sunt unul dintre cei care imi cunosc suficient si defectele neamului din care fac parte si calitatile lui.Ramane de vazut si ma feresc sa falsific perspectiva fie intr-un fel ,fie in altul. Personal, nu sunt foarte incantat de interventia parlamentara a d-lui Pantaru. Cunosc palmaresul sau intelectual si profesional si poate tocmai de aceea. Ea vine deja destul de tarziu,cam “la spartul targului”, cum se zice.Nu vreau sa iau nici apararea “clasei politice ramanesti”(din care ,totusi, face parte). Cunosc si gangavelile ei, si galcevile ei futuriste, si clevetirile televizate de care e capabila copios. Asta nu inseamna ,in opinia mea, nici incercarea de a-i desfiinta acesteia, profesiunea. Dar “profesiunea” asta mi se pare mie are nevoie de profesionisti sadea, marcati puternic de ceea ce se accepta indeobste a fi un nivel cutural inalt.Restul vine de la intuitie si talent,compatibile amadoua cu …”arta politicii”.
Ma gandesc astfel , ce bine ar fi fost, si de-a dreapta si de-a stanga Prutului,daca mesajul cu pricina ar fi fost transmis in timp util. Katyn-ul isi colporta tragismul insa cu mult inainte de accidentul Smolensk. Tratatul Ribbentrop – Molotov nici pana azi nu are un mesaj evident, clar si energic formulat din partea unei “mase umane”(sic!) care a condus la acelasi tragism extrem. Totul s-a judecat si se judeca inca in … context; in contextul geopolitic al vremii de “acum”, de fapt acelasi ca si atunci, in ultima instanta. Cu alte cuvinte , nu suntem polonezi si mai avem pana acolo. Spun asta dintr-o oarescare convingere ca memoria nu este,n-are cum sa fie doar un depozit de imagini.Ea mai are si anume structuri si o anume dinamica.Prin imitatie , noi romanii,am cazut destul de multe ori in capcanele intinse de superficialitatea asemanarilor.Nu ne gandim pe noi insine si evenimentele prin care am trecut, fara a imita pe nimeni, suficent de “propriu”. Asa se face , dupa parerea mea ca ne trezim , cand altii s-au trezit demult. Apoi , mi se banuie ca in mesajul tardiv al d-lui Pantaru este si ceva… concurential. Cu cine? Pai , cu mesajul lui Mihai Ghimpu, zic eu in nedumerirea mea!Tot in Parlament facut, dar conturat si mai inainte pe solul insetat de ploaie fertila al Basarabiei. Zic asta , domnule Erizanu, in acceptia ideii ca Tratatul ruso-german mai sus citat nu poate avea interes partinic pentru absolut niciun partid. El cere un interes deasupra tuturor, poate chiar a nostra a celor din timpul de fata.A-l lasa la rezolvarea istoriei si istoricilor, nici macar nu este un subterfugiu. Este o deresponsabilizare acuzatoare si imorala in primul rand pentru noi insine, dar si pentru altii in egala masura. Complicitate tacita intre noi si … ceilalti? E posibil?Pe cine ar servi? Qui prodest?
Dar hai ca ma opresc!Nu-mi este permis si nu-mi permit sa abuzez totalitar de spatiul si, cu atat mai mult, timpul nimanui.Apelul la… clasa politica romaneasca nu este suficient.Ea isi ia ideile , totusi si totusi, din cele ale “prostimii”. Pe care ulterior le imbraca in staniol si le serveste impreuna cu mititeii pe taraba electorala.Cel putin asa se intampla pana acum.
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Mulțumesc. De acord. Tot respectul.
Mircea
Sunt de acord, si mie imi place mai mult raspunsul lui Catalin, e mai aproape de subiect.
Catalin
D-lui Erizanu ,d-lui Mircea,
Ca fiinta spiritual impura nu pot sa nu fiu sensibil la aprecierile dv.Asadar, MULTUMESC! Satisfactia mea cea mai mare este insa ca s-a infiripat acest minidialog vizavi de o particica a “marii problematici” – Romania si Basarabia,care ,imi place sa cred , ne priveste pe toti. Ideea unui dialog interactiv(pot oare sa-i zic asa?)atat de necesar momentului actual, nici nu-mi apartine, de fapt.Sugestia vine de la dl. Erizanu! Eu nu fac decat sa subscriu si, daca se poate, sa o subliniez apasat.Asta nu poate duce decat la sublimari esentiale pentru o tara numita… Romania Viitoare. Dar, hai sa nu vorbesc …vorbe mari. Asa ca astept nerabdator intrarea vizibila a mediei din Romania in Basarabia zisa R. Moldova si inceputul unei explorari benefice in absconsul unei psihodrame traite de 60 de ani si de o parte si de alta a Prutului.Ma iertati, domnilor, dar ar insemna sa fim total saraci cu duhul(tampiti , cu alte cuvinte!) sa dam cu piciorul unui avans esential prevestit de latenta unui potential valoros,constatabil la o simpla palpare cu gandul si… atentia.Navala violenta a faptelor preste zile (ce fain imi suna in auz limba vechilor… cazanii!)cere disceramant maxim pentru sezisarea “raporturilor fine”,intra si interdependente menite sa dea durata vietii noastre istorice.Cine sa o faca? Cat mai multi dintre noi. Ar insemna aportul nostru, al “prostimii” la re-descoperirea Americii.Iubitii mei, ar fi zis Ulisse catre marinari, hai sa cautam Ithaca. Poate o gasim!!
Gheorghe Erizanu
@Catalin: Sper și eu că urechile nu vor fi astupate marinarilor care se îndreaptă spre Ithaca.
Mircea
@Catalin: Problema e ca noi, “multimea” nu prea stim ce dorim in aceasta privinta si in ce directie s-o apucam. Incerc sa exprim ce simt ca face in jurul meu. Valorile de azi sunt tot, numai nu cele spirituale. Oamenii nu mai au credinta nici in dumnezeu nici in zei, cum in legenda. Ei cred in ceia ce au pe masa, in buzunar, in garaj etc. Sunt de acord ca o discutie interactiva poate turna putina apa la moara istoriei neamului. Ne putem multumi si cu putin. Sigur ca nimeni nu o va face in locul nostru. Dar traim totus in epoca mondializarii si ma intreb cum putem hotari o problema a unui neam fara a tine cont de ce se face in jurul nostru. Ma scuzati pentru limba mea cam amortita. Cu respect.
Lup Bătrân
Din păcate, cunosc şi eu “palmaresul” intelectual, profesional, dar, cu deosebire, moral al dlui Panţâru. Textul dânsului, foarte bine scris (evident de altcineva), are, cu regret, două defecţiuni capitale care îl fac absolut ineficient şi-l plasează direct în retorica găunoasă a politicianismului. Şi e păcat! La 23 august 1989, când, sub o ploaie torenţială, în Piaţa Victoriei (azi – PMAN) din Chişinău s-au adunat câteva mii de manifestanţi să spună “NU!” pactului cu pricina, dl Panţâru (mai) era Preşedintele Judecătoriei raionului Frunze, unde “pentru încălcarea ordinii publice” erau judecaţi cei care manifestau prin centrul capitalei. Acum toate acestea mai puţin importă, deşi… Altceva supără în textul dlui Panţâru. Ziua de 1 aprilie în R. Moldova e ziua păcălelilor. Oare să fi uitat el acest lucru? Apoi, evident, textul cu pricina nu a apărut (chiar şi după atâta timp de la prăbuşirea avionului cu Preşedintele Poloniei) din senin. La Chişinău dl Ghimpu apasă pe alegerea Preşedintelui de întregul popor şi… după cum bine se simpte… a apărut deja şi un viitor candidat. Trebuie să recunoaştem însă că dl Panţâru nu are nici o şansă de izbândă, iar cei care fac planuri mari în privinţa dânsului grezesc amarnic (şi nu pentru prima dată, de altfel!).
Era cât pe ce să uit. Dar unde-i în toată această tevatură pactul Ribbentrop-Molotov?…
Gheorghe Erizanu
@Lup Batrân, @Mircea, @Catalin: De unde am pornit și unde am ajuns? În cazul inițiativei lui Panțâru mă gândeam la românii care au fost abandonați în 1940. Și la calvarul lor. Pare credibilă varianta cu jocurile politice. Dar niciodată nu se știe de unde sare iepurile.