Coperta antologiei Să fi fost totul o mare păcăleală?, făcută după un tablou de Ghenadie Popescu, nu are nimic cu textul de mai jos. Ar putea fi imagine-simbol. Ar putea și să nu fie.
Alegerile prezidențiale din Republica Moldova mă trimit direct la ultimul interogatoriu, făcut de colonelul bolivian Selich cu prizonierul Che Guevara, pe 8 octombrie 1967, înainte de a fi ucis.
„- Comandante, te simt oarecum deprimat, a spus Selish. Îmi poți explica de ce am această senzație?
– Am eșuat, a replicat Che. Totul s-a terminat, de asta mă vezi în acest hal.
– Ești cubanez sau argentinian?
-Sunt cubanez, argentinian, bolivian, peruan, ecuadorian etc… Înțelegi tu.
-Ce anume te-a făcut să descinzi în țara noastră?
-Chiar nu vezi în ce hal trăiesc țăranii? l-a întrebat Che. Aproape ca niște sălbatici, într-o sărăcie care nu poate să nu întristeze, trăiesc într-o singură cameră, în care trebuie să gătească, să doarmă, fără îmbrăcăminte, abandonați ca niște animale…
-Dar la fel se întâmplă și-n Cuba, i-a replicat Selich.
-Nu, nu este adevărat, i-a întors-o Che. Nu neg sărăcia din Cuba, dar măcar acolo țăranii trăiesc cu iluzia unui progres, pe când bolivianul este lipsit de speranță. Așa cum se naște, tot așa și moare, fără nicio îmbunătățire a condiției sale umane.”
Duminică alegem între o speranță. Și o lipsă de speranță.
Atât. Restul e demagogie.
Che, fiind prizonier, a fost inițial împușcat în mâini și picioare. Ca să pară că a fost ucis în luptă. După aia a fost împușcat în piept.
Imaginea împușcatului Che te trimitea direct la crucificatul Christos.
Astăzi Ministerul Turismului din Bolivia organizează excursii la locul crimei. Devenind negustor de speranțe.
 
 
Salvează