Astăzi, la 76 de ani, a murit scriitorul Nicolae Esinencu. A scris mult. Ar fi putut fi un scriitor canonic. Ar fi putut fi în programele școlare. Pe timpuri. Dar nu era. Era în biblioteca părinților mei. Copil fiind, i-am citit Nunta, cred, o carte de proză scurtă. Format mic. Așa cum au apărut aproape toate cărțile lui Nicolae Esinenecu. Cu un bărbat, care atât de mult își iubea soția frumoasă, încât a încuiat-o în casă. Să vadă frumusețea doar el.
A mai scris:
Moldoveanul
Cum vede pe undeva un jug,
Vâră capul.
 
Ce stai, mă, îl întrebi,
Cu capul în jug?
 
Poate, zice, îmi anină cineva
Un car din urmă.
 
Ce stai, mă? îl întrebi.
Poate, zice, încarcă cineva ceva
În car.
 
De obicei, se găsește cineva care
Încarcă carul.
 
Ce stai? îl întrebi.
Poate, zice, îmi spune cineva
Încotro să duc carul.
 
Hai, mă, dă-o în măsa de treabă,
Spuneți-i careva
Încotro să ducă
Omul
Carul.
 
Clar, se găsește cineva
Care îi spune
Încotro să ducă carul.
 
Duce carul
Și cum vede iar un jug gol,
Vâră capul în jug.
Și așteaptă.