Blog

Zice Dan Coman în Poesis internațional, nr. 1/2017: „… am (re)descoperit poezia aceasta aspră ca zațul uscat și tăioasă ca o foiță de sârmă, cu un corp de femeie și unul de bărbat, abilă și curajoasă, venind dinspre cei mai buni 80-iști și reușind, inteligent, să treacă de influențele acestora înspre o zonă nouă, acut moldovenească, o operație făcută pe viu, în regim de urgență, poemului înalt, amețitor.”
E despre poezia lui Iulian Fruntașu.

„Să fi fost totul o mare păcăleală?” de Iulian Fruntașu, Editura Cartier, 2016

„… o poezie proaspătă și neașteptată, combinație de candoare și agresivitate, vehemență și fragilitate, nepăsare și cruzime, resuscitând o inimă ca o colivie mică în care papagalul fute un clopoțel.” Mai zice Dan Coman.
Zice Romulus Bucur: „Avem de-a face cu un poet cu decolare rapidă, care, pornind de la două-trei elemente ale realului, le transformă în imagini chemându-se una pe alta, din aproape în aproape, alcătuind o suită coerentă, apoi un poem rotund, ce dă altă perspectivă punctului de plecare.”
Zice Alexandru Cosmescu: „Poezia lui Iulian Fruntașu vine din trei zone de bază.
Prima e cea a eroticului….
A doua e ceea ce putem numi mărturisire…
A treia zonă e cea a trăirilor private…
…aceste trei axe ale poeziei lui Fruntașu (…) îi conferă un caracter multiaspectual, non-reducționist, conturând o voce poetică puternică și recognoscibilă.”
Zice Alex Ciorogar într-un eseu amplu dedicat lui Iulian Fruntașu: „E absolut firesc să afirmăm că, fiind unul dintre cei mai talentați nouăzeciști, Fruntașu are toate șansele de a deveni – dacă nu e deja – unul dintre cei mai importanți poeți ai liricii contemporane.”
Iulian Fruntașu este poetul numărului 1/2017 din Poesis internațional. Cu o selecție migăloasă și atentă pe multe pagini de Claudiu Komartin din poemele apărute în Să fi fost totul o mare păcăleală?

Zice Daniel-Cristea Enache în România literară din 26 mai 2017: „Între timp sfârșitul de mileniu a rămas undeva în urmă, iar lirica lui Fruntașu, departe de a mai șoca, are o violență mai degrabă „obosită”. Climaxul ei se vede în Țara mea, text care a stârnit reacții la publicare, în 1997, în „Vatra”, dar care, la rece, nu poate sta alături de poemul „omolog” al lui Marius Ianuș.”
Daniel-Cristea Enache nu știe literatura română. Din Basarabia. Nu e un lapsus. E firesc. Poemul Vatra doinelor străbune de Petru Zadnipru a apărut pe când fracturistul Marius Ianuș încă nu era născut. Iar poezia basarabeană era la periferia unui imperiu și peste granițele literaturii române. Dacă nu era în programa școlară a elevelor sovietici din RSSM, iar elevul Iulian Fruntașu nu era obligat s-o învețe pe din afară, atunci nici poemul Țara mea nu ar fi fost.
Recomand: Cartea din mâna lui Hamlet, istoria literaturii române din Basarabia, într-un dialog de Nina Corcinschi cu criticul Andrei Țurcanu. E ca Învață engleza în zece zile.

 
 
Salvează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors