„ – Ce înseamnă să admiri?
– Să admiri înseamnă să recunoști că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat și cel mai deștept de pe planetă.”
La început, în fața clădirii Direcției Cultură Chișinău a apărut prima admirație: Balconul Cultural. L-am admirat vreo cinci ani. Poate mai mult.
Apoi a apărut a doua admirație: scările de metal al Balconului Cultural. Le-am admirat și pe ele. Ani buni.
Din surse îndoielnice: prima admirație a avut un buget de 4000 de euro. Din granturi de aiurea.
Balconul Cultural a trecut printr-un incendiu. Au ars afișele. Alte pagube nu cunosc. Au fost stinse cu stingătorul Librăriei din Hol.
Balconul Cultural e plin de evenimente culturale. În fiecare zi.
Azi avem tangoul tractorului cu ferestrău pentru asfalt și al escavatorului. Ieri a fost același tangou. Dar, Vă asigur, sunt și alte evenimente.
Recent în fața Balconului Cultural a mai apărut o admirație: băncile. Deoarece fluxul de oameni pe strada București este imens, atunci băncile au fost făcute late-late, ca să încapă câte două funduri. Late-late. Instant. Și multe-multe.
„Ei își închipuie că ocupă o grămadă de loc. Se consideră importanți ca baobabii.”
Deoarece oamenii obosesc pe strada București, atunci au fost puse un rând de bănci. Ca obosiții să poată sta la umbră. Umbra poate fi făcută în photoshop. Iar pavajul – nu.
În plan depărtat a mai rămas un scuar. Ar putea fi construit un al doilea Balcon Cultural. Ca să nu-i fie trist primului.
„ -Dar ești singur pe toată planeta!
-Fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!
-Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”
Cu ani în urmă, în timpul primarului Chirtoacă, specialiștii în urbanism ai Chișinăului au găsit o soluție demnă de admirat pentru parcări. Au pus o buză de asfalt lângă bordură. Au vopsit câteva linii cu alb. Pe trotuare. Și au zis: „Șoferule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”
„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”
Recent, câțiva specialiști în urbanism, au venit cu idei geniale de a oferi spațiu pietonilor. Și au pus bănci peste liniile albe ale celorlalți specialiști în urbanism. Și au zis „Pietonule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”
„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”
Băncile pentru pietoni au fost instalate din bugetul municipal. Sunt deosebit de frumoase. Elegante & comode pentru boschetari. Încap ca într-un pat matrimonial. Mare.
„Oamenii mari sunt bizari.”
Mai multe rezultate...
ion
Gheorghe, aiurezi?
p.s. daca nu ai ce spune – taci !
v.
o sa parcati caravana in alta parte.
Gheorghe Erizanu
@v. sau Ion: Aiurează cei care au făcut cu linii albe parcare din trotuare și cei care acu, pur și simplu, cu hai-rupism, pun bănci peste acele linii. Atât.
Vitalie
B68 nu e de admirat, e de utilizat ca un centru cultural – expozitii, discutii, gradinarit urban, cinema in aer liber etc.
a fost construit pe grant pentru ca nimeni nu da beton si metal pe gratis in tara asta iar granturile ministerului culturii ajung doar de placinte.
Gheorghe Erizanu
@Vitalie: O, da! Rafturile Balconului Cultural se rup de cărți. În rest, nicio problemă. Apropos, aveți un bostan mare, se coace. În grădina urbană. Fiind urbanizați prea tare i-ați semănat cam des. Ar fi trebuit răriți. Deja e târziu. Asta-i la capitolul grădinărit urban.
Ideea mea e simplă. În bostănărie (și în toate celelalte lucruri) e nevoie de logică, perseverență și bun-simț. Pentru a avea ce admira.
Vitalie
cartile alea circula…biblioteca de fapt e una gratuita – puteti arunca din cind in cind carti acolo daca aveti 🙂
si este logica acolo 🙂
Gheorghe Erizanu
@Vitalie: Ok. Arunc (ooops, pun) azi niște Barthes, Duras ș.a. Doar să nu dea ploaia peste ele.
Vitalie
acolo mai e biblioteca gratuita, se citesc carti. se mai bea bere la o discutie inteligenta…
unde e problema?
Marius
Nu e nici o problema. Dar probabil pe chisinauieni nimeni nu i intreaba. Nici cei care le incalca drepturile, nici cei care le apara. Pur subiectiv mi se pare inestetica chestia aia.
Sunt oameni in RM care doneaza carti Vitalie, din salariul lor de bugetari.
Sint multi oameni in tara asta care fac ceva si nu ii arata nimeni la publika sau contracultura unde chemi grantofagi asimetrici molodneakului dintr un partid.
Si e bine ca e asa. Binele nu trebuie sa se vada.
Sa auzim de bine.
Vitalie
Chisinauienii au ales anul trecut, in procesul de buget civic, sa amenajeze acest scuar pietonal…deci pe partea de intrebat e bine (desigur e nevoie de mai multa participare si noi pentru asta militam… va invitam sa semnati macar una din adresarile noastre ori sa faceti adresari proprii).
despre contracultura…nu comentez. is alegerile mele subiective, ma stradui sa invit oameni pe care nu ii mai vedeti la televizor in alta parte. nu intotdeauna iese dar va invit sa incercati…
Marius
Mersi de raspuns. Poate a sunat cam dur.
1. in ce priveste bugetul participativ am inteles.
2. in ce priveste contracultura… eu din intimplare citeam cronici de-a tale culturale/teatrale (pe blogul ce-l aveai) etc., chiar daca mai de diagonala (sunt adeptul nei alte estetici), in 2008, poate mai devreme, dar si mai tirziu. Ce mi-a placut, e ca nu te temeai sa mergi la clash cu “autoritatile” culturale de la noi, din mediul generatiei noastre sau un pic mai mari. Clash survenea si din aceea ca oamenii “se aflau in treaba”, dar aveau carente de background, si mai au. La rasfoitul cartilor. In contracultura ai luat-o complet altfel. Scuze de aprecierea dura.
Vorba ta, la mine e o disonanta grava – intre cronica ta culturala si ce faci la contracultura.
Dle Erizanu si de la Dvs cer scuze de invadarea spatiului de coment.
Gheorghe Erizanu
@Marius: E o plăcere. Mai intrați. Mai comentați.
Vitalie
Toti am fost tineri…si frumosi…si altfel…
clashurile continua si acum, doar ca pe alte paliere – pe politici (am tot scris despre ”industriile creative” si cum ucid ele initiativele culturale independente si festivalizeaza totul).
contracultura nu e continuare doar a blogului (deci nici o disonanta), e si o continuare a unor activitati personale (activism, bunaoara) si o serie de cautari inclusiv personale, si o incercare de a construi o platforma de dezbatere de idei, si un fel de universitate la tv…