Blog

Sunt trei Erdogan(i).
Primul. Liberal și tolerant. În 2002. Când Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a obținut victoria în alegeri. Și avea nevoie de susținerea cercurilor liberale din Turcia și din afară.
Al doilea. În 2007. Când a început epurările în cadrul armatei. Și demonstrațiile de amploare prorepublicane. Atunci Erdogan nu s-a mai sfiit să declare public că merge pe o agendă islamică și împotriva mulitarismului kemalist. Dar a promis toleranță pentru societatea civilă. În acea perioadă AKP-ul lui Erdogan s-a aliat cu mișcarea lui Gulen. Sistemul birocratic de stat a fost supus complet AKP-lui.
Al treilea. În 2013. Când a crezut că este suficient de puternic ca să fie pe față antiliberal și antipluralist. S-a debarasat de mișcarea Gulen și de non-islamiști. Și i-a îmbrățișat pe naționaliști.
Idolul lui Erdogan: Abdul Hamid al II-lea, sultanul care a domnit peste Imperiul Otoman din 1876 până în 1909. Atunci au fost încetățenite tezele islamului politic. Abdul Hamid al II-lea este autorul moral al epurării armenilor din 1915.
Erdogan despre democrație: „democrația este doar un tramvai din care coborâm când am ajuns la destinație”.
Președintele Dodon a zis că Turcia e un model pentru noi. Și l-a decorat pe președintele Recep Tayyip Erdogan cu Ordinul Republicii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors