În 1815, după ce a participat la negocierile ruso-turce de la Paris din 1812, Manuc Bei se mută de la București la Sibiu, pentru scurt timp, apoi ajunge la Chișinău, cumpără cu 300 mii lei aur moșia de la Hâncești. Peste doi ani avea să moară la 48 de ani, lăsând în urmă o văduvă tânără și frumoasă, șase copii minori, moșii în București, în Muntenia, Hanul lui Manuc, proprietăți la Chișinău, moșia de la Hâncești.
A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești.

Unul dintre feciori avea să construiască conacul de la Hâncești, cu piscină pe acoperiș. Conacul a fost renovat. Scump. Mobilat. Luxuriant. În locul piscinei s-a făcut o mansardă. Unde acum e biblioteca raională. Intrarea în bibliotecă se face pe scara de incendiu. De grijă, ca nu cumva, copii care vin după cărți să murdărească scările centrale.
Catacomba de sub conac, Casa Vechilului, Casa Vânătorească sunt bijuterii arhitecturale. Dacă se va păstra conceptul inițial.

Zvonuri.Catacomba de sub conacul de la Hâncești duce pe sub lac, duce prin Hâncești. Unii locuitori ai Hânceștilor și-au făcut pivnițe din porțiuni de catacombă care treceau prin gospodăriile lor.
Zvonuri.  După al Doilea Război Mondial au fost furate sculpturile, care aveau cheia intrării în catacombele Chișinăului de sub Biserica Armeana, biserica Sf. Constantin și Elena și biserica de lângă Moara Veche. Unde  Manuc și-ar fi ascuns averea.
Manuc Bei, pe numele adevărat armenesc Emanuel Mârzaian, (care a reprezentat și sultanul, și țarul, și pe domnitorul muntean Ipsilanti, uneori în același timp) era unul dintre cei mai bogați oameni ai Europei de atunci.