Blog

Avem douăzeci și patru de ani. Am tipărit o mie opt sute optzeci de titluri într-un tiraj total de opt milioane nouă sute nouăzeci și șapte mii șase sute trei exemplare.

La aniversare, joi, 7 martie, puteți să vă bucurați alături de noi în Librăriile Cartier. Voi, cu reduceri de 50 la sută la carte bună. Până la miezul nopții. Noi, cu cititorii frumoși și buni. E Noaptea Cărților Deschise. Va fi dichis, chilipir și Premiul Om de Cuvânt. Au fost nominalizați: Alexandru Corduneanu, scriitor; Victoria Cușnir, jurnalistă radio; Lidia Popodneac, jurnalistă TV; Vasile Romanciuc, poet; Tudor Zbârnea, pictor.
Anul două mii optsprezece este anul albumului Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov și ale altor 90 de titluri, dintre care 9 digitale. Cu un tiraj total de 114978 de exemplare. Romanul Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac a apărut în franceză, a luat Premiul Observator cultural și Premiul Lyceum. Regele Piticuț de Radu Vancu, ilustrații de Irina Dobrescu, a intrat în catalogul The White Ravens 2018 a celor mai frumoase 200 de cărți pentru copii și adolescenți din lume. Zilele Literaturii Române din mai au fost cu Vintila Mihailescu, Luiza Vasiliu, Lavinia Balulescu, Claudiu Komartin, Dan Lungu, Adrian Ciubotaru, Dinu Guțu, Igor Guzun, Dumitru Crudu, Tamara Cărăuș, Maria Șleahtițchi, Tatiana Țîbuleac, Pavel Păduraru, Iulian Ciocan. Colecția Codobelc a luat Premiul Design de colecție la Cele Mai Frumoase Cărți din România 2018.Organizatorii târgului de carte Gaudeamus (București) acordă editurii Cartier pentru a treia oară Premiul de Excelență, alături de alți colegi din Basarabia și Transilvania. Premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt 2017: profesoara Mariana Jitari.
Anul două mii șaptesprezece este anul Lumii lui Zaharia, un album din fotografiile lui Zaharia Cușnir, descoperite după moartea fotografului amator într-un pod părăsit dintr-o casă părăsită dintr-un sat părăsit de pe malul Răutului și ale altor 108 titluri, dintre care 18 digitale. Cu un tiraj total de 207 939 exemplare. Este anul scriitorilor români care au scris pentru copii, colecția Codobelc: Radu Vancu, Victoria Pătrașcu, Lavinia Braniște, Dan Coman, Alina Purcaru. Este anul lui Claudiu Komartin cu antologia Maeștrii unei arte muribunde, este anul lui Serhii Jadan cu Jazz în Donbas. Premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt 2017: Eugen Lungu, critic literar. Este anul când am reluat în mai Zilele Literaturii Române: cu Florin Lăzărescu, cu Tatiana Țîbuleac, cu Lucia Țurcanu, cu Eli Bădică, cu Dan Coman, cu Iulian Fruntașu, cu Alina Purcaru, cu Radu Vancu, cu Maria Șleahtițchi, cu Alexandru Matei, cu Vasile Ernu, cu Paula Erizanu, cu Em.Galaicu-Păun, cu Nina Corcinschi, cu Mircea V.Ciobanu, cu Alexandru Cosmescu, cu Vitalie Ciobanu și cu cei care vin.
Anul două mii șaisprezece este anul celor zece cărți de poezie, numerotate, ilustrate, elegante din Cartier de colecție. Volumul Cantosuri domestice de Radu Vancu a intrat în topul celor mai frumoase cărți românești ale anului 2016. E anul Tatianei Țîbuleac, care a părăsit literatura parfumată și ogoarele facebookului cu neașteptatul și excelentul roman Vara în care mama a avut ochii verzi. În 2016 Editura Cartier a scos 105 titluri, dintre care 9 cărți digitale. Cu un tiraj total de 150 582 exemplare. Premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt 2016: Dorin Recean, om de afaceri.
Anul două mii cincisprezece este anul colecției Codobelc. Volumul Balada celor cinci motănași de Ion Druță cu desene de Mihaela Paraschivu a intrat în topul celor mai frumoase cărți românești ale lui 2015. Îngerii mării de Stela Popa cu desene de Stela Popa-Damaschin este prima carte de Crăciun a Cartierului. Este anul Grigore Vieru, care alături de Ion Druță, Aureliu Busuioc, Vladimir Beșleagă și Vasile Vasilache, aproape încheie cununa clasicilor basarabeni de la Cartier. Portret de grup și Portret de grup. După 20 de ani de Eugen Lungu bifează definitiv o generație, care, altfel, ar fi fost uitată pe ruinele fostului imperiu. Este anul lui Iurie Colesnic cu Chișinăul nostru necunoscut. A fost un an cu 88 de titluri (inclusiv, 17 ebookuri). Organizatorii târgului de carte Gaudeamus (București) acordă editurii Cartier pentru a doua oară Premiul de Excelență. Premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt 2015 îi revine criticului literar Lucia Țurcanu.
Anul două mii paisprezece este unul german. Apar volumele Basarabia. Coloniștii germani de la Marea Neagră de Ute Schmidt, biografia lui Carol Schmidt, primar al Chișinăului în 1877 – 1903,  de Olga Garusov, Primarul Carol Schimdt și opera de modernizare a orașului Chișinău de Ion și Tatiana Varta, romanul Clavir în ceață de Eginald Schlattner în traducerea lui Catrinel Pleșu. Editura Cartier publică, pentru prima dată în română, primele două volume din trilogia Revolta lui Atlas de Ayn Rand, cea mai importantă și cea mai citită carte (după Biblie) din america postbelică. Valentin Guțu scoate cel mai voluminos Dicționar al greșelilor de limbă. Dumitru Crudu se clasicizează prin antologia Falsul Dimitrie, alături de alte 80 de titluri, dintre care 13 sunt digitale. Premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt 2014 îi revine scriitorului Maria Șleahtițchi.
În anul două mii treisprezece Editura Cartier a continuat seria magnificilor literaturii române din Basarabia cu publicarea romanelor Zbor frânt și Viața și moartea nefericitului Filimon de Vladimir Beșleagă, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Frunze de dor de Ion Druță și Pactizând cu diavolul de Aureliu Busuioc. A inițiat colecția Cartier antropologic, coordonată de Vintilă Mihăilescu, publicând Povestea maidanezului Leuțu de Vintilă Mihăilescu și O poveste a Scufiței Roșii de Daniel Gicu. În colecția Biblioteca deschisă a apărut romanul 1979 de Christian Kracht. În colecția Rotonda apare volumul de debut al lui Alexandru Cosmescu Un spațiu blând…, cea mai repede vândută carte de poezie (450 de exemplare în două săptămâni). A fost instituit premiul Librăriilor Cartier Om de Cuvânt. Primul laureat a fost Vladimir Beșleagă. La 1 iunie este închisă Librăria 9. Ulterior, imobilul privat de pe strada Pușkin nr. 9, devine birou pentru o agenție de turism, mai târziu, revine unui magazin de haine sportive. (Treningurile sunt noul port național la moldoveni).
În anul două mii doisprezece Editura Cartier a inițiat seria de autor Aureliu Busuioc, publicând și ultimul roman al scriitorului Și a fost noapte… A publicat Aromânii de Nicolas Trifon în Cartier istoric, Eșarfe în cer de Dumitru Crudu și alte 57 de titluri în diverse colecții, dintre care 13 cărți sunt în format digital. A fost distinsă cu premiul pentru cea mai frumoasă carte, acordat de secția germană UNESCO și Târgul de Carte de la Frankfurt, pentru Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o de Maria-Paula Erizanu. Organizatorii târgului de carte Gaudeamus (București) acordă editurii Cartier Premiul de Excelență la cea de-a XIX-ea ediție.
În anul două mii unsprezece Editura Cartier a tipărit Capcanele identității de Tamara Cărăuș, Sankea de Zahar Prilepin, prima traducere românească din Kebra Nagast și alte cincizeci și opt de titluri. La 17 octombrie pe iBookStore apare în vânzare primul eBook Cartier: Sex & Perestroika de Constantin Cheianu. La 31 decembrie este închisă Casa Cărții. În fosta Casa Cărții, într-un imobil municipal, doi ani mai târziu, s-a deschis o biserică.
În anul două mii zece Editura Cartier a tipărit Nekrotitanium de Planeta Moldova și alte nouăzeci și trei de titluri.
În anul două mii nouă Editura Cartier a inițiat proiectele Serile Poetice Cartier și Lecturile publice Proza 9. A tipărit Cine suntem noi? (Cronici de la Est de Vest) de Dan Dungaciu, Un anotimp în Berceni de Claudiu Komartin, Dicționarul Mara de Dan Coman și Monstrul fericit de Radu Vancu în colecția Rotonda, Jurnal de doliu de Roland Barthes în colecția Biblioteca deschisă și alte nouăzeci și opt de titluri.
În anul două mii opt Editura Cartier a tipărit integral Jurnalul lui Andre Gide în patru volume, Evul Mediu pe înțelesul copiilor de Jacques Le Goff în colecția Verde și alte o sută optsprezece titluri. La optsprezece septembrie a fost deschisă Librăria din Centru. La șaisprezece decembrie a fost deschisă Librăria 9.
În anul două mii șapte Editura Cartier a tipărit Enciclopedia P.Guitz (Pentru cei care umblă deocamdată sub masă) de Lică Sainciuc în colecția Codobelc și alte optzeci și nouă de titluri. A fost lansat site-ul www.cartier.md.
În anul două mii șase Editura Cartier a tipărit Eseuri critice de Roland Barthes în traducerea Iolandei Vasiliu în seria de autor Roland Barthes din colecția Biblioteca deschisă și alte șaptezeci și opt de titluri. La unu martie a fost deschisă Librăria Vărul Shakespeare.
În anul două mii cinci Editura Cartier a tipărit Politică și geopolitică de Oleg Serebrian și alte optzeci și două de titluri.
În anul două mii patru Editura Cartier a tipărit Opera poetică în două volume de Emil Brumaru în colecția Poesis, romanul Moscova-Petușki de Venedikt Erofeev în traducerea lui Emil Iordache în colecția Cartier clasic, DEI Junior și alte șaizeci și trei de titluri.
În anul două mii trei Editura Cartier a tipărit Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, romanul Mecanica fluidului de Gheorghe Crăciun și alte o sută două titluri.
În anul două mii doi Editura Cartier a tipărit O istorie a diavolului de Robert Muchembled și alte optzeci și șapte de titluri.
În anul două mii unu Editura Cartier a tipărit Cuvintele limbii române între corect și incorect de Mioara Avram, Tortura pe înțelesul tuturor de Florin Constantin Pavlovici și alte șaizeci și șase de titluri.
În anul două mii Editura Cartier a tipărit Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești de Andrei Țurcanu, Poezia generației 80 de Nicolae Leahu și alte șaptezeci și patru de titluri.
În anul o mie nouă sute nouăzeci și nouă Editura Cartier a tipărit Dicționarul Enciclopedic Ilustrat (DEI) într-un tiraj de unsprezece mii două sute exemplare și alte cincizeci și opt de titluri.
În anul o mie nouă sute nouăzeci și opt Editura Cartier a tipărit romanul Altina (Grădina scufundată) de Paul Goma, debutul Mariei Șleahtițchi O săptămână de poeme nescrise, O istorie a Basarabiei în documente și cifre (1812 – 1940) de Dinu Poștarencu și alte șaizeci și unu de titluri. La șaptesprezece decembrie a fost deschisă Librăria din Hol.
În anul o mie nouă sute nouăzeci și șapte Editura Cartier a tipărit Constantin Stere: singur împotriva tuturor într-o ediție de Alina Ciobanu, Eseu asupra poeziei moderne de Alexandru Mușina, Introducere în teoria literaturii de Gheorghe Crăciun și alte șaizeci și nouă de titluri într-un tiraj total de un milion cincisprezece mii șase sute exemplare. La treizeci martie a fost fondată Societatea Comercială Codex 2000, unicul distribuitor de carte al Editurii Cartier în România. La unu iunie a fost inaugurată Casa Cărții, prima librărie Cartier.
În anul o mie nouă sute nouăzeci și șase Editura Cartier a tipărit romanul Gesturi (Trilogia nimicului) de Em.Galaicu-Păun, Cartea rece de Irina Nechit (poeme), cartea de debut Beata în marsupiu de Iulian Fruntașu și alte cincizeci și cinci de titluri în colecțiile Rotonda, Prima mea bibliotecă, Cartier istoric.
În anul o mie nouă sute nouăzeci și cinci Editura Cartier a tipărit primele două cărți: Frumoasa lumii de Mihai Eminescu (carte pentru copii) și Lunaticul nopții scitice de Nicolae Popa în colecția de literatură română contemporană Rotonda (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova).
 
 
 
 
 

Comentarii(12)

    • Marius

    • 6 ani în urmă

    Felicitari! Iarasi nu ajung. Poate data viitoare.

    • Marius

    • 6 ani în urmă

    “Viitorul unui trecut incert”? Tin minte ca il citisera in varianta Cartier, si unii profesori ce-i aveam la Cluj. 2003? 2004?

    1. @Marius: E de la începutul anilor 2000. Un excelent eseu despre istoria medievală.

  1. Felicitari!

    1. @Valeriu: Merci.

    • Rodica Balan

    • 6 ani în urmă

    În noaptea de 7 spre 8 martie, cu 15 ani în urmă, murea într-un accident rutier colega mea de serviciu. O cântăreață de operă. Mama a doi băieței gemeni absolut superbi. Se întâmpla în fața localului, de atunci, “Yellow Submarine”. În noaptea de 7 spre 8 martie, cu 4 ani în urmă, concepeam un verdict care este pe cale să-și găsească destinatarul. Ca să se întâmple, trebuie să-mi păstrez privirea de jos în sus spre cea mai scandaloasă literă a alfabetului rusesc. Privirea castă. Sunt eu? Nu știu. Voi face ceea ce pot. Și ceea ce nu pot – cu ajutorul tău. Altfel, n-are sens.

    1. @Rodica Balan: Se întâmplă și lucruri bune pe 7 martie. Mergem înainte.

    • Rodica Balan

    • 6 ani în urmă

    Exact la ora deschiderii, când schimbam inscripțiile de la intrare, un bărbat a trecut strada și a intrat. Mi-a adus cafea și o prăjitură cu fructe. Nu știam cum îl cheamă. Îl vedeam a doua oară. I-am spus că m-a uimit plăcut gestul și i-am mulțumit frumos. Nu a ascuns că a mizat pe efectul surprizei. Știam de ce a revenit. În cazul lui nu conta. Este tipul de bărbat mobilizat de dorință. O temeritate pe cât de impunătoare, pe atât de firească. Îmi spunea ce o să facem în apropiatele zile de odihnă, cu o jovialitate încrezută și o cochetărie discretă. Rostise cuvântul “sex” într-un context proverbial, cu subînțeles de promisiune că nu va fi, tocmai ca pe o programare care nu se pune la îndoială. A ieșit binedispus.
    Trecuse jumătate de zi. Îmi era frică să mănânc prăjitura. Am tot mers prin sală încolo și încoace. În minte repetam un nume. De demult. Îmi era frică să mănânc prăjitura, pentru că numele acela era în ea. Un bărbat fără nume mi-a adus o prăjitură în gustul căreia se afla numele altui bărbat.
    Mușcam din prăjitură, răvășită de emoții. Mușcam cu stângăcie ca un flămând care uitase a mânca. Înghițeam încet, lăsând să-mi tremure ușor mărul lui Adam pe care nu-l am. Nu mai mâncasem ceva atât de gustos de-o sută de ani. Mă simțeam copleșită de această generozitate unică, pe care, iată, o recunoscusem atât de ușor în gestul unui necunoscut.
    Nu este o generozitate oarecare, produsă de vreun sistem de educație exemplar sau antrenată prin cluburi selecte. Este generozitatea masculină în esență (deși nu toți bărbații știu să ajungă la ea), cu acea forță de răspândire, pe care doar natura însăși o are. Este generozitatea solară. Așa ceva nu refuzi. Este mare păcat. În viață am avut norocul s-o simt o singură dată. Și acum, după mulți ani, trasă la indigo, a doua oară.
    Cu toate acestea, în următoarea zi l-am rugat pe necunoscut să nu mai vină. Iar în weekend îl rugam pe un alt bărbat, pentru care îl refuzasem pe necunoscut, să-mi comande ceva dulce. Vroiam să compar. Nu se compara. Îl priveam cu răbdare. Am răbdare. Și iată bărbatul acesta (poreclit în sinea mea – bărbatul de pe margine), tocmai revenit de la Cetatea Albă, îmi întinde niște ciocolate cumpărate acolo. Făcute în Lvov. Handmade. Acasă am mâncat una. Mi-a adus aminte de copilărie. O mătușă, care avea voie să meargă la rudele noastre din România, a adus ceva asemănător, atunci.
    Vreau să-i rezist și lui. Pe margine.

    1. @Rodica Balan: Dulce text.

    • Rodica Balan

    • 6 ani în urmă

    Anul trecut, în ziua de 24 aprilie, am recurs la o acțiune care m-a costat locul de muncă, cel puțin. Am stat câteva zile acasă și, când mi-am dat seama că liniștea mea interioară ”de sfinx” nu mă părăsește și deci nu prea voi avea vreo idee ce să fac în continuare, m-am dus la bibliotecă, ”am făcut scroll pe Makler”, am luat primul anunț și m-am înscris undeva. Oriunde.
    În felul acesta, peste jumătate de an mă pomenisem, într-o zi, peste de drum de Parcul nr. 1 de Troleibuze, îmbrăcată în vestă reflectorizantă, lângă un troleibuz parcat temporar acolo. Troleibuzul nostru. De ucenicie.
    Tocmai scosesem o butelie cu apă din cabină și turnam din ea să-l ajut pe colegul meu să-și curețe haina. Cărase niște mobilă veche și prăfuită. Pe colegul meu îl cheamă Alexandru. Numele lui de familie este aproape venit din pastelurile lui Alecsandri. Spun, aproape, pentru că este un nume foarte frumos, dar urâțit din cauza terminației rusificate. Cum n-ar fi, eram acolo, îm timpul unei scene banale, când, din clăridea de alături, a ieșit Alexandru Tănase.
    Funcționarii de rang înalt au obiceiul să arunce peste ei vălul inaccesibilității. Când sunt învăluiți așa, ești un loc gol pentru ei. Le vorbești, nu te aud. Îi privești în ochi, nu te văd. Mimează participarea. Mimează implicarea. Mimează prezența. Vălul funcționarilor de rang înalt este aproape insesizabil. Altfel n-ar fi de rang înalt. Alexandru Tănase a trecut pe lângă noi. Învăluit.
    Atunci brusc am conștientizat că scopul înscrierii mele la școală a fost acesta – să pot fi, la un momemt dat, personaj într-o scenă ordinară, destinată lui Alexandru Tănase. Mi-am dat seama și cât de în zadar este.
    Aș fi vrut să reiau scena: să scot butelia cu apă din cabina troleibuzului; să mă apropii de colegul meu să-l ajut să-și curețe haina prăfuită de la mobila cărată; să treacă pe lângă noi Alexandru Tănase, iar eu să NU conștientizez că scopul urmărit cu jumătate de an în urmă, când ”am făcut scroll pe Makler”, a fost să devin personaj într-o scenă obișnuită într-un anume loc, într-un anume timp; să-mi văd de-ale mele, în scena aceea simplă, dar care are o altă finalitate, nu asta. Pentru că se dezechilibrează prea mult lucrurirle.
    Cineva cheltuie resurse enorme, ținând cont de condiția sa umană, ca să se încadreze firesc în șirul evenimentelor, iar cineva își trimite sosia la locul întâmplării.
    Puteam chiar să conștientizez acestă versiune a realității, dar să nu o aleg, să-mi văd mai departe de curățat și să-l las pe Alexandru Tănase fără atenție. Puteam, dar nu prea. Când conștientizezi ceva brusc, când te străfulgeră un anume sens, nu-l mai poți evita. Nu te poți eschiva. Nu poți chiuli de la propria ta prezență în viață.
    Așa că scena destinată lui Alexandru Tănase, în care noi, eu cu Alexandru, eram niște personaje oarecare din stadă, rămâne valabilă. Ce trebuia să facă Alexandru Tănase cu ea, nu știu. Poate nu trebuia să facă nimic. Să rămână învăluit. La adăpost. Încă. Sau deja.
    P.S. Dle Erizanu, anul trecut, când m-am referit indirect la fapta mea scandaloasă (”Câmpul Minunilor”), ați scris – Nu cred. Puteți să-mi spuneți, ce anume nu credeți?

    1. @Rodica Balan: Mă simt Alexandru Tănase. Dar chiar nu țin minte.

    • Rodica Balan

    • 5 ani în urmă

    @Gheorghe Erizanu: Mă simt Alexandru Tănase. Dar chiar nu țin minte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors

Mai multe rezultate...

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors