Guvernul Sandu a intrat în cărți după o săptămână de dualitate a puterii. După o săptămână de la crearea coaliției PSRM – ACUM. La o săptămână de la declarația statului capturat. Ușa de la intrarea în clădirea guvernului, întâmplător sau intenționat, s-a blocat. Iar membrii Guvernului Sandu au așteptat cuminți până tehnicienii au deschis forțat ușa.

Pe atunci, l-am întrebat pe un prieten, care a fost nevoit să-și mute afacerile în România, dacă simte schimbarea. „Gheorghe, e prima dată când intru în Vama Leușeni și nu aștept dacă mă saltă acum sau arestarea mea e planificată la următoarea întoarcere acasă. Cea mai mare schimbare este senzația libertății. ”

Prima sută de zile ale Guvernului Sandu înseamnă și că democrația funcționează în Republica Moldova. Cu erori, pe brânci, cu poticneli. Oricum, este cel mai mare succes pentru clasa politică moldovenească. O schimbare la zece ani. Anii 90 au fost anii agrarienilor. Anii zero au fost anii lui Voronin. Ultimii zece ani au fost ai lui Plahotniuc. Pot urma zece ani ai actualilor politicieni. Dacă vor reuși. Dar după zece ani vor trebui să plece. Și acea plecare trebuie pregătită de pe acum. Ca să nu fie un 9 aprilie sau un 14 iunie.

Sau pot intra în istorie pentru un nouă luni. Ca Guvernul Sturza. După aia vor trece pe facebook. La comentarii.