Cei de la Muzeul Literaturii Române din Chișinău zic că au tot scris și au tot bătut uși ca să schimbe situația jalnică în care se află muzeul. Dar nu i-a auzit nimeni.

Au bătut încet. Ca să nu fie auziți. Să nu deranjeze.

Din reportajul Nadejdei Roșcovanu, Jurnal de Chișinău: cărți din anul Revoluției Franceze, tablouri de Igor Vieru, Valentina Rusu-Ciobanu, goblenuri, fotografii, sculpturi, manuscrise, colecții de reviste, ziare, sunt într-un subsol plin de igrasie, cu țevi de canalizare, care riscă oricând să se spargă, cu pereți umezi, tavan care riscă să cadă.

Creditul promis de ruși este mai mic decât valoarea obiectelor de la Muzeul Literaturii Române.

Suntem săraci pentru că nu vedem bogăția pe care călcăm. Napoleon s-a dus în Egipt cu o armată militară și o armată de cercetători. În situații extreme Napoleon salva mai întâi cercetătorii.

Ne batem joc de comori. Și de literatura română. Nu poți vorbi de citit pe 31 august, când fac reportaje ziariștii, dacă dovezile literaturii române sunt depozitate într-un subsol în care nici ucigă-l-toaca nu vrea viză de reședință.