Ziarul de Gardă, după rezultatele PISA 2018, a pus o întrebare: Cum poate fi reanimat sistemul educational al R. Moldova?
Am răspuns naiv și cu un optimism inutil:
Prin schimbarea paradigmei sociale. Prin mutarea accentelor de pe șmecheri pe competitivi, de pe docili pe eficienți, de pe corupți pe cinstiți.
Prin bibliotecile universităților noastre, care au pereți, scaune, acoperiș și rafturi. Dar nu au cărți. Fondul de carte al universităților se completează doar prin donații. Biblioteca unei universități de top din Chișinău e la etajul 8 sau 9, ultimul din clădirea fără ascensor.
Prin atragerea elevilor buni în instituțiile pedagogice (burse, perspectivă salarială, socială, lift social).
Print schimbarea atitudinii față de copil în grădiniță. Educatoarele noastre sunt pregătite să educe iepurași & fluturași. Și copii sunt oameni.
Prin selectarea cărților bune și diminuarea rolului scriitorilor killeri pentru copii. Cărțile proaste ucid farmecul lecturii.
Prin schimbarea atitudinii părinților față de copii. În șirul responsabililor pentru educația copilului primii sunt părinții. Școala va fi a doua.
Prin închiderea școlilor care nu oferă nicio perspectivă elevilor. E criminal să ucizi viitorul copiilor pentru jocuri politice de moment („nu închidem școli”). Statul e obligat să ofere acces la cunoștințe calitative (autobuze, școli cu profesori buni, condiții decente). Nu e obligația lui să țină uși deschise doar ca să se audă clopoțelul în sat.
Prin curricula care să educe oameni care gândesc liber.
Prin manuale câștigate în concursuri oneste.
Prin evaluarea corectă la BAC. Coruperea cunoștințelor este coruperea viitorului.
Prin jurnaliștii care fac știri despre evenimente culturale. Iar evenimentele culturale nu sunt doar cele cu prosoape sau ale hipsterilor de noapte.
Prin revenirea la literatura română și universală la facultățile de jurnalism și limbi străine. Viitorii jurnaliști și traducători nu studiază obiectul muncii lor viitoare.
Prin premii literare oferite corect.
Prin ajutor social pentru copiii din familiile cu situație financiară precară.
Prin întoarcerea părinților de peste hotare alături de copiii lor. Banii nu vor recupera niciodată lipsa părinților.
Prin eliminarea religiei din școli. Credința e o chestie intimă.
O societate care plătește polițistul mai bine de două-trei ori decât profesorul e sortită să fie subnutrită educațional. Și să eșueze.
Loc de degradare este. Până la relațiile tribale când vom scoate femeia în față ca să vedem dacă nu e cumva vreo jivină mâncătoare de oameni nu e chiar atât de departe.
Marius
Fraza aceasta mi-a placut mult – Prin jurnaliștii care fac știri despre evenimente culturale. Iar evenimentele culturale nu sunt doar cele cu prosoape sau ale hipsterilor de noapte.
Clar că și educarea epurașilor e bine spus.
Mulțumesc
Gheorghe Erizanu
@Marius. Merci.
Nic Arsa
Frumos. Excelent articol.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Merci.