Povara procurorului Aleksandr Stoianoglo este imensă. El va duce în spate cât va fi procuror general demisia Guvernului Sandu. Și dosarele de rezonanță începute în vara lui 2019.

Probabil, dacă nu era asumarea răspunderii guvernului, atunci președintele Dodon îl trecea ca procuror general pe Solcan.

Refuzul lui Stoianoglo de a fi procuror general în vremurile lui Plahotniuc nu e o pată pe biografia lui. A fost un act demn. Erau zilele procurorului docil.

Refuzul lui Stoianoglo de a fi inclus pe lista PD-ului în 2015, alături de nume pe care democratul Stoianoglo de atunci le considera toxice, a fost un act demn. A preferat să plece fără scandal public din PD.

Amânarea raportului furtului miliardului cu o lună în parlament nu dă bine public. Dar nu e sfârșitul procurorului. Testul de independență a lui Stoianoglo nu e furtul miliardului.

Stoianoglo va oferi o speranță cetățenilor RM dacă va duce profesionist până la capăt și într-un timp rezonabil două dosare: 1) finanțarea PSRM-ului din Rusia via Bahamas și 2) uzurparea puterii în stat în iunie 2019.

Sau va prefera să asigure un viitor de cinci ani dictaturii șmecherilor. Ca să plece șifonat ca și predecesorii săi înainte de termen.