Ieri mă uitam la o bucată din meciul Spania – Honduras. Transmis de Moldova 1. Ca să știu ce meci nu voi reuși să-l văd. Trebuia să mă duc după un caș. (Cașul este un substantiv neutru, provine de la latinescul caseus. Produs alimentar obșinut din lapte de vacă, de oaie sau de capră, închegat și stors de zeu.  Acesta e primul sens. Al doilea sens se referă la substanța galbenă din ciocurile puilor de păsări. Așa spune Dicționarul Enciclopedic, pag. 140. Pentru înțelegerea comentatorilor sportivi de la Moldova 1 cașul se face astfel: un cioban cu o țigară Doina între dinți, de obicei, în partea stângă, cu trei pahare de vin roșu în cap, pe un scaun plin de baligă (sau belegă, provine din sârbă sau albaneză), mulge oile. Pe rând. În strungă le dă copilul ciobanului. Care are 6 sau 8 ani. Încă nu fumează Doina. Încă nu bea vin roșu. Umblă la școală. Dar nu poate citi. Laptele se află în țâțele oii. Ciobanul, prin mișcări abile cu primele trei degete de la mâini, face ca laptele să curgă în găleată. Celelalte două degete sunt utilizate pentru a mângâia cu gingășie pulpa oii. Arată cam așa: degetul mic și inelarul merge în formă convexă (este antonimul lui concav) pe pulpă, gingaș-gingaș, apoi vine rândul celor trei degete care apucă sfârcul țâței de sus și, apăsat-apăsat, îl trage în jos. Țâța oii are patru sfârcuri. Se spune că oile care au o aluzie la al cincelea sfârc sunt foarte bune de lapte. Unele oi mai sexy, atunci când sunt mângâiate de degetul mic și inelar pe pulpă, pot slobozi niște bumbăreze în găleata cu lapte. Dacă fumul de la țigara Doina îi acoperă vederea ciobanului, atunci bumbărezele rămân până la strecurătoare. Dacă le observă, atunci le scoate din găleată cu cele trei degete. Asta se poate întâmpla doar în cazul când fumul de la țigara Doina coboară prin laringe în plămâni. După muls laptele se strecoară. Prin strecătoare. Strecătoarea, de obicei, este un prosop din bumbac. Care se pune peste o sită. După strecătoare ciobanul ia enzima de coagulare a laptelui, adică cheagul, și îl presoară mărunțit în găleata cu lapte. Îl mestecă. Îl mestecă. Important. Trebuie să nimerești cantitatea de cheag. Altfel, dacă pui prea mult, atunci brânza iese pietroasă. Dacă pui prea puțin, atunci iese prea moale. O brânză bună înseamnă un cheag bun pus de un cioban priceput. După ce se întârește cașul se pune în strecătoare curată și uscată. Se scurge de zer.)
Între timp, între aceste paranteze, comentatorii de la Moldova 1 încercau să spună că Hondurasul, Republica Honduras, este populată de:
1. gondurași,
2. hondurași,
3. gondureni,
4. hondurieni,
5. gondurani,
6. hondurani.
Iar ciobanul care scotea bumbărezele din găleata cu lapte îmi spune, printre două fumuri, că Honduras, Republica Honduras, este un stat în America Centrală, învecinat cu Guatemala, Salvador și Nicaragua. Are mare și ocean. Iar cetățenii Hondurasului sunt: (în română) din Honduras, (în engleză) Honduran, (în franceză) hondurien, (în spaniolă) hondureno, (în rusă) gonduraseț.
Și tot acel cioban, care ascultă pe pășunile din părțile Comratului „Russkoie Radio”, mi-a mai spus, între două fumuri, că nu acea țară trebuia numită Honduras, Republica Honduras.